Fragment din predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită în Duminica a II-a din Postul Mare, a Sfântului Ierarh Grigorie Palama, la 20 martie 2011.
Citirea evanghelică de azi ne propune o istorie, care nu îl poate lăsa indiferent pe nici un om care gândeşte. Ea povesteşte despre tămăduirea unui slăbănog, adică paralizat, de către Domnul (Mc. 2:1-12). Apropiaţii acestui bolnav, neavând posibilitate din cauza mulţimii de lume să intre în casa unde se afla Iisus Hristos, au desfăcut acoperişul (în acel timp în Orient, precum şi în zilele noastre în sate, este uşor a o face, deoarece acoperişurile se fac de obicei din papură şi doar se fixează cu lut). Desfăcând acoperişul, ei au lăsat în jos patul, în care zăcea slăbănogul, direct în camera unde era Mântuitorul. După cum relatează evanghelistul Marcu, Domnul, văzând credinţa acestor oameni, a spus celui paralizat: Iertate îţi sunt păcatele tale.
Cum numai au auzit aceste cuvinte cărturarii şi fariseii, care se aflau în mulţime şi ascultau cu atenţie pe Mântuitor, dorind să-L demasce în ceea ce era păcat din punctul lor de vedere, imediat au cugetat: „Cum poate un om să ierte păcatele?” Atunci Domnul, cunoscând cu Duhul Lui ceea ce au cugetat dânșii în sine, le-a vorbit: Ce este mai uşor a zice…: Iertate îţi sunt păcatele, sau a zice: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă?
Acei care au gândit astfel, erau făţarnici – pentru ei cuvintele puţin ce semnificau, deoarece după ele nu se aflau fapte. Către ei anume îşi îndreaptă Domnul Cuvântul Său: Ce este mai uşor a zice…: Iertate îţi sunt păcatele? – iar ei, desigur, uşor puteau pronunţa aceste cuvinte, sau a zice: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă? – Iar aceasta nu putea spune nimeni, deoarece a-l ridica pe cel paralizat ei nu puteau.
În continuare Mântuitorul spune: Dar, ca să ştiţi că putere are Fiul Omului a ierta păcatele pe pământ. Eu îi spun acestui nefericit slăbănog: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă. Spre mirarea şi zguduirea celor prezenţi, acest om lipsit de mişcare se scoală, îşi ia patul şi iese din odaie. Şi se miră poporul, înţelegând că cele întâmplate mărturisesc despre ceva măreţ şi, probabil, mulţi au crezut că în faţa lor într-adevăr se află Mesia, Mântuitorul, Fiul lui Dumnezeu.
Această întâmplare uimitoare, care mărturiseşte despre marea putere a Domnului, arătată în Iisus Hristos, are o importanţă mare şi pentru omul contemporan. Când ne îmbolnăvim, în special dacă e grav, noi ne străduim să găsim un medic bun, să cumpărăm medicamente eficiente. Dacă medicii locali nu ne pot ajuta, suntem gata să mergem la capătul pământului; dacă nu sunt mijloace pentru tratament, noi adunăm bani, uneori chiar adresându-ne după ajutor prin mijloacele de informare în masă şi, slava Domnului, că oamenii răspund la aceste chemări.
Păcatul este și el o boală grea, însă doar Dumnezeu o poate tămădui. Dar, ca să ştiţi că putere are Fiul Omului a ierta păcatele, Eu spun acestui om: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă. Aceste cuvinte sunt adresate fiecărui dintre noi, ca să nu vă îndoiţi în faptul Cine iartă păcatele, Cine poate curăţi sufletul nostru, Cine poate elibera gândurile noastre de mustrările de conştiinţă, iar memoria – de povara amintirilor grele despre greşelile şi păcatele, amintiri ce nu ne lasă în pace. Eliberarea de păcat este eliberarea de la maladia cea mai cumplită, deoarece îmbolnăvirea trupului este posibilă doar în limitele lumii materiale, iar păcatul este o maladie care distruge sufletul, care îl contaminează cu o infecţie duhovnicească, care împreună cu sufletul trece în veşnicie şi acolo această stare poate continua veşnic.
Noi trebuie să ştim şi să ţinem minte că doar Domnul iartă păcatele. Iar împreună cu păcatele El poate ierta şi greşelile noastre omeneşti, uneori foarte mari şi tragice, care ies după hotarul vieţii personale sau familiale şi sunt în stare să atragă în bezna suferinţelor un popor întreg.
Din cartea «Патриарх Московский и всея Руси Кирилл. Тайна покаяния.
Великопостные проповеди (2001-2011)»