Cuvântul Sfântului Ierarh Teofan Zăvorâtul la sâmbăta morților din Săptămâna lăsatului sec de carne.
Sfânta Biserică ne îndreaptă acum luarea-aminte dincolo de hotarele vieţii de acum, către părinţii şi fraţii noştri ce s-au mutat de aici, voind ca, aducându-ne aminte de starea în care se află ei şi care nici pe noi nu ne va ocoli, să ne dea imbold a petrece după cuviinţă Săptămâna brânzei şi întreg Postul Mare care urmează după aceasta. Să ascultăm de maica noastră Biserica şi, pomenind pe părinţii şi fraţii noştri, să ne îngrijim a ne pregăti pentru trecerea în cealaltă lume.
Să ne aducem aminte de păcatele noastre şi să plângem pentru ele, hotărând să ne păzim de acum înainte curaţi de toată întinăciunea, căci în împărăţia lui Dumnezeu nu va intra nimic necurat, şi nimeni din cei necuraţi nu se va putea îndreptăţi la judecată; iar după moarte nu va mai aştepta curăţire. Cum vei trece dincolo, aşa vei şi rămâne. Aici trebuie să ne pregătim curăţirea.
Să ne grăbim, dar, fiindcă cine poate spune dacă va trăi timp îndelungat? Viaţa aceasta poate îndată să se curme. Cum ne vom arăta pe cealaltă lume necuraţi? Cu ce ochi vom privi la părinţii şi fraţii noştri, care ne vor întâmpina? Ce vom răspunde când ne vor întreba: „Ce-i cu urâciunea asta la tine? Şi cu asta? Şi cu asta?” Ce ruşine şi ocară ne va acoperi atunci?!
Să ne grăbim, dar, a îndrepta tot ce este neîndreptat, ca atunci când ne vom arăta pe acea lume, să ne poată cât de cât suferi şi răbda.