Astăzi învăţăm care este diferenţa între un pomelnic şi un sărindar. Majoritatea dintre noi ştim că se plăteşte ceva la biserică. Găsești aici un model de pomelnic pentru morţi pentru 40 de zile. Ce rol are şi cum anume se procedează? Aflăm din acest material.
Model de pomelnic pentru 40 de zile – Sărindare
Există două tipuri de pomelnice pentru 40 de zile. Unul este pentru vii, iar celălalt pentru adormiţi.
În cazul pomelnicelor pentru cei adormiţi, plătite pentru 40 de zile de la momentul decesului, vorbim despre aşa-numitele sărindare. Ele vor fi citite nu neapărat timp de 40 de zile, ci timp de 40 de liturghii. Termenul sărindar vine de la un termen din neogreaca şi se traduce prin „grup de 40”. În limba slavonă i se spune soroc. Ideal este să fie plătite la prima Sfântă Liturghie de după înmormântare, pentru ca Dumnezeu să ierte din păcatele celui mort, înainte de judecata individuală de la 40 de zile. Bineînțeles, pot fi plătite și de-a lungul anilor, din când în când.
Există sărindar individual şi sărindar de obşte. Primul este plătit pentru a cere Lui Dumnezeu dezlegare de păcate şi iertare pentru persoana decedată. Preotul citeşte sărindarul timp de 40 de Proscomidii, când scoate şi părticele pentru cei adormiţi. Sărindarul de obşte se face în cinstea unui eveniment bisericesc, precum hirotonia sau sfinţirea bisericii.
Cum se scriu sărindarele
Credincioşii merg la preot, la Sfântul Altar, cu pomelnic şi cu o ofrandă bănească, produse materiale, tămâie şi lumânări. Sărindarele se duc, de obicei, în timpul celor mai mari posturi, cum ar fi Postul Naşterii Domnului şi Postul Sfintelor Paşti. În categoria produse materiale sunt incluse: vinul, faină, zahărul, grâul, untdelemnului şi diverse mirodenii. Din acestea se pregătesc prescurile.
Bineînţeles, cine duce un sărindar la biserică e bine să facă şi rugăciune individuală pentru iertarea păcatelor celor morţi.
Ce este un pomelnic
În timpul fiecărei Sfinte Liturghii se pomenesc şi numele celor vii. Ele sunt trecute pe un pomelnic. Acesta nu este altceva decât o foaie pe care sunt înşiruite mai multe nume. Iniţial, adică pe la începutul creştinismului, şirul de nume se scria pe un obiect care se putea plia în două. Acela a fost, de fapt, strămoşul a ceea ce numim acum diptice (noţiune apărută în secolul al IV-lea). Astfel, în partea stângă se scriau numele celor vii, iar în dreapta numele celor adormiţi. Pentru a nu se face confuzie, deasupra coloanei cu morţi se desena o cruce.
Fețele bisericeşti spun că e bine să punem în pomelnic cât mai multe nume, inclusiv ale persoanelor sărmane, fără rude, care nu mai au de cine să fie pomenite.
„Dacă faci, mamă, pomelnic pentru ai matale, la liturghie, pune şi unul sau doi săraci, sau o văduvă pe care nu are cine o pomeni şi a murit, săraca. Este mare pomană. Asta se cheamă milostenie duhovnicească. Este mai mare decât aceea când îi dai o haină sau o mâncare omului, că-l ajuţi dincolo, în veşnicie”, spunea părintele Ilie Cleopa.
Reguli pentru scrierea corectă a unui pomelnic
Pentru scrierea unui pomelnic, respectă următorii paşi:
= trece numele preotului care te-a botezat;
= numele preotului care te-a cununat;
= numele preotului duhovnic;
= naşii de botez;
= naşii de cununie;
= bunici;
= părinţi;
= fraţi şi surori;
= socri;
= cumnaţi;
= numele soţului / soţiei;
= copii;
= fini de cununie;
= fini de botez;
= alte rude.
Iată ce anume să ai în vedere:
= în pomelnic se trec doar persoanele de religie ortodoxă. Aşadar, nu se menţionează nici numele celor din diverse secte;
= se scriu în el numai numele celor botezaţi;
= numele sinucigaşilor nu se trec în pomelnic;
= nu se scriu nici numele în cazul copiilor avortaţi. De ce? Pentru că aceştia nu au fost botezaţi. Degeaba familia le pune un nume, dacă nu au fost botezaţi de preot;
= nu se scriu numele copiilor morţi înainte de a apuca să fie botezaţi;
= nu se trec numele persoanelor care se ocupă cu farmece, vrăjitorii, blesteme şi descântece;
= nu se scriu în pomelnic numele persoanelor dispărute, despre care nu există certitudinea că ar fi decedate.
Sursa: BZI.ro