Zilnic şi de multe ori pe zi, pe parcursul Postului Mare, noi citim rugăciunea cuviosului Efrem Sirul, un proslăvit nevoitor şi sihastru din veacul al IV-lea, care multe a făcut pentru a ajuta oamenii să biruie în mod real păcatul lor şi să-şi înalţe sufletul către Dumnezeu. (…) Această rugăciune este numită în operele sfinţilor părinţi ca fiind „oglinda propăşirii duhovniceşti”. Astfel, cele patru rugăminţi începătoare ale rugăciunii includ în sine adresarea către Dumnezeu pentru izbăvirea de vicii concrete: „Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert nu mi-l da mie…” (…)
Aşadar, trândăvia nu este în nici un fel un mediu neutral duhovnicesc, inofensivă pentru mântuirea noastră. Iată de ce preacuviosul Efrem Sirul din primele cuvinte ale rugăciunii sale din Postul Mare ne cheamă la lupta cu trândăvia. Sfântul ne cheamă să Îl rugăm pe Domnul, ca prin puterea harului Său Dumnezeiesc noi să ajungem la starea de a birui păcatul trândăviei şi al lenei care este în stare să distrugă şi să ducă la pierzare viaţa omului. Orice fel de păcat aduce omului suferinţă. Dar, probabil, puţine dintre ele pot să urâţească în aşa mod viaţa noastră, precum lenea şi trândăvia. Câte talente s-au pierdut în dezonoare din cauza acestei slăbiciuni învăluitoare şi sufocante! Câte destine nerealizate, câte planuri măreţe neîmplinite, câte speranţe minunate distruse! (…)
Anume de aceea sfântul Efrem Sirul ne cheamă în zilele Postului Mare să atragem o atenţie sporită la păcatul trândăviei şi al lenei, prin care, ca printr-o uşă deschisă, în sfânta sfintelor sufletului nostru dau buzna şi răutatea veacului acestuia, şi patimile întunecate ale lumii, şi ispitele diavoleşti, şi tentaţiile. (…)
Ascultând de înţelepciunea sfântului cuviosului Efrem Sirul, să-L rugăm pe Domnul nostru să ne păzească de viciul trândăviei şi al lenei, dăruindu-ne în schimb trezvie duhovnicească şi putere de voinţă, ca noi să ne putem organiza viaţa în aşa fel, ca talanţii daţi nouă de Dumnezeu să înflorească, aducând bunăstare, pace şi fericire nouă înşine şi celor care sunt lângă noi. Fie ca această mărturie măreaţă şi pătrunsă de profundă şi minunată înţelepciune a părintelui nostru Efrem să ne ajute în lupta zi de zi cu păcatul.
Din predica după slujba de dimineaţă în ziua de luni din prima săptămână a Postului Mare la Catedrala episcopală „Adormirea Maicii Domnului” din oraşul Smolensk, 26 februarie 2001