În războiul informațional împotriva Bisericii Ortodoxe din Moldova, neprietenii acesteia, căutând să rupă legătura duhovnicească și canonică a Mitropoliei Chișinăului și a întregii Moldove cu Patriarhia Moscovei, folosesc în mod speculativ conceptul de „Lume Rusă”. Dânșii îi atribuie semnificații „imperialiste”, „agresive”, „asimilatoare” care apoi sunt transferate mecanic asupra Bisericii Ortodoxe Ruse. Considerând ca ceva imposibil să intrăm în polemici directe cu persoanele care folosesc informații false, am decis să clarificăm adevăratul sens al acestui concept – așa cum este el interpretat în Biserica Rusă însăși.
Aducem la cunoștința cititorilor portalului fragmente din raportul Sanctității Sale Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Chiril, ținut la ședința plenară a celui de al XXV-lea Consiliu mondial al poporului rus, desfășurat la Moscova pe data de 28 noiembrie 2023. Agenda consiliului: „Prezentul și viitorul Lumii ruse”.
* * * * *
<…> Permiteți-mi să vă reamintesc niște cuvinte importante pe care le-am spus acum aproape 20 de ani și care nu își pierd actualitatea până în prezent:
„Pentru noi, lumea rusă nu este un concept etnic. Lumea rusă include toate popoarele aparținând altor religii, dar care împărtășesc aceleași valori ale vieții sociale împreună cu poporul rus. Rusia care se conștientizează ca fiind ortodoxă este capabilă să mențină în unitate diferite culturi. De-a lungul secolelor, Rusia a dezvoltat un mecanism de coexistență a diferitelor culturi și religii care acceptă aceleași valori sociale, dar își păstrează identitatea religioasă” [*]. – [*] Raportul Mitropolitului Chiril de Smolensk și Kaliningrad la cel de-al VIII-lea Consiliu mondial al poporului rus „Rusia și lumea ortodoxă”, 3-5 februarie 2004.
Așadar, despre însăși formula Lumii ruse. Formula este aceasta – Diversitatea culturală: de la lumea romană la cea rusă.
Complexitatea înfloritoare a civilizației umane în istorie este, desigur, acțiunea înțeleptei Pronii a lui Dumnezeu. Aceasta este „bogăția grădinii istorice a lui Dumnezeu”, așa cum a scris Ivan Ilyin despre ea, subliniind că Rusia este chemată să arate diversitatea de daruri cu care Creatorul Atotputernic l-a înzestrat pe poporul nostru. Adevărat este că popoarele dispun și, poate, vor dispune de darurile care le sunt date nu întotdeauna conform conștiinței lor; dovadă fiind multiplele exemple pe care le vedem astăzi. Desigur, au existat exemple similare și în trecut.
Unele culturi care tind să depășească granițele lor naționale și naturale, trecând peste izolarea etnică, devin o sursă pentru dezvoltarea altor popoare și le influențează structura socială și viața spirituală. Această expansiune a culturii, care a avut loc adesea în trecut prin metode militar-politice, a dus la crearea unor întregi areale culturale – lumi culturale. Istoria conține multe exemple similare. Astfel, celebra Pax Romana a devenit un simbol al celei mai înalte puteri a Imperiului Roman, Pax Hispanica – perioada de glorie a Spaniei care și-a extins influența pe ținuturile sud-americane, iar Pax Britannica a fost denumirea perioadei de dominație mondială a ordinii britanice de colonialism.
Astăzi se vorbește despre Pax Americana – uniunea culturală și geopolitică, stabilită în jurul Statelor Unite ale Americii, care este nucleul unui sistem economic, politic și ideologic special. Să nu uităm că există și o uriașă Lume arabă care unește țări de cultură arabă. Mai mult, chiar și organizații întregi sunt create pe baza comunității socioculturale: de exemplu, Liga Statelor Arabe sau Uniunea Națiunilor din America de Sud, unind țările din America Latină.
Lista acestor lumi culturale poate fi continuată mult timp. La urma urmei, până și frații noștri ortodocși, grecii, de multe secole vorbesc despre existența Lumii grecești și elogiază marile valori ale elenismului, iar acest lucru nu deranjează pe nimeni. Dar de îndată ce am afirmat cele evidente: despre existența unei zone a culturii ruse, despre Lumea rusă – cât de mult zgomot a apărut, când am formulat această idee și am început să o dezvoltăm! Câte dintre cele mai ridicole și mai înverșunate acuzații au fost făcute de prietenii noștri falși și nebinevoitori!
După cum spune înțelepciunea populară – hoțul spune: prinde hoțul! Oare în profunzimile Lumii ruse s-a născut conceptul de „axă a răului” sau ideea de „polițist mondial”? Am venit noi oare cu tema ce generează cinismul și barbaria spirituală a „culturii anulate”? Impunem oare noi hegemonie restului lumii, prezentând această hegemonie ca un bun universal și incontestabil pentru toată lumea? Cred că răspunsul este evident.
Aș dori să remarc că, contrar opiniei larg răspândite, însuși conceptul de Lume rusă nu a apărut în anii 2000. Mulți scriitori și filozofi remarcabili au reflectat asupra identității civilizaționale a Rusiei. Aceasta este o serie cu adevărat impresionantă de titani ai culturii ruse: Nicolai Danilevski, Nicolai Berdeaev, Vladimir Soloviov, Nicolai Losski, părintele Serghii Bulgakov, Lev Karsavin, părintele Pavel Florenski, Semion Frank, Ivan Ilyin. În cele din urmă, Fiodor Mihailovici Dostoievski care a inventat termenul „ideea rusă”. Și acestea sunt doar câteva nume dintr-o listă mare de gânditori care au fost inspirați în munca lor de ideea Lumii ruse.
Nu toată lumea este de acord cu raționamentele lor. Fiecare dintre ei a pus accent în felul său, descriind fenomenul Rusiei și al identității rusești. Cu toate acestea, bazându-ne pe intuiția și clarviziunea lor, putem găsi ceva foarte valoros, adăugând ceea ce am trăit și am înțeles din propria noastră experiență spirituală și culturală din ultimele decenii.
Care sunt trăsăturile cheie ale ideii rusești, care este, de fapt, baza valorică a lumii rusești ca spațiu spiritual și cultural special? Care este formula Lumii ruse?
Când este folosit termenul „națiune”, se are în vedere, de obicei, o comunitate de oameni care vorbesc aceeași limbă. Dar în cazul poporului rus există o nuanță interesantă. Emigranții ruși, să zicem, deja în a doua sau a treia generație, abia pot vorbi rusa, dar totuși se consideră ruși adevărați și își amintesc de patria lor istorică cu dor sufletesc. Pot să vorbesc despre aceasta pe baza propriei mele experiențe, pentru că, ca parte a slujbei mele, a trebuit să locuiesc destul de mult timp în Europa de Vest. În plus, nu toți cei care vorbesc și scriu în rusă ca limbă maternă își declară apartenența la poporul rus. Mai mult ca atât, unii renunță în mod deschis la rădăcinile lor naționale, indicând respingerea codului cultural rusesc. Să-i lăsăm în Judecata Domnului. Respingerea memoriei strămoșilor este un fenomen condamnat cu toată claritatea în tradiția noastră spirituală. Deci, problema limbii este cu siguranță importantă, dar nu e decisivă. Dar ce este decesiv?
O importanță decisivă o are unitatea culturii, ea constând în conștientizarea de către popoare a unui destin istoric comun și a unor valori spirituale și morale comune, din care, la rândul lor, decurge unitatea de viziune asupra lumii.
Permiteți-mi să subliniez – tocmai viziunea asupra lumii, și nu ideologia. Aceste lucruri nu ar trebui niciodată confundate. Ideologiile se pot schimba în funcție de situația politică – prin urmare, unitatea pe o astfel de bază este fragilă, nesigură și se poate prăbuși în condiții nefavorabile. Țara noastră știe bine acest lucru din trista experiență istorică a secolului trecut. <…>
Cei care își iubesc cu adevărat țara, oamenii și cultura, nu au nevoie de nicio ideologie. Nu este nevoie să născocești sau să inventezi nimic. Avem deja toate lucrurile cele mai importante: bogata tradiție spirituală și culturală a Ortodoxiei, experiența unică valoroasă a conviețuirii pașnice și a interacțiunii respectuoase cu reprezentanții altor naționalități și religii. Trebuie doar să fim moștenitori demni ai strămoșilor noștri și să viețuim în conformitate cu convingerile noastre, astfel încât faptele să nu se depărteze de cuvinte.
Revenind la definiția formulei Lumii ruse, putem spune că Lumea rusă este, în primul rând, o comunitate de odoare sfinte. Folosesc acest cuvânt nu numai în sens religios, deși această dimensiune este, fără îndoială, foarte importantă. Comunitatea ideilor conceptuale și a valorilor morale unește oameni de origini etnice diferite, de religii și tradiții culturale diferite. Există ceva irațional în aceasta, așa cum a remarcat Nicolai Alexandrovici Berdeaev. Pe de altă parte, ura oponenților lumii ruse este aparent la fel de irațională.
Așadar, ce ne leagă? Ce este sfânt pentru noi?
Conceptul cheie, numitorul comun în formula Lumii ruse este tradiția. Tradiția – și aceasta decurge din forma interioară a cuvântului, deoarece tradus din latină înseamnă literalmente „transmitere” – în primul rând asigură legătura dintre generații, păstrează și transmite oamenilor o experiență spirituală și culturală valoroasă. Fără această experiență nu este posibilă nici existența poporului, nici o statalitate puternică, stabilă care este, în esență, o expresie vizibilă a voinței națiunii de autoorganizare socială.
Ruptura de tradiție a fost întotdeauna dureros trăită de poporul rus care a încercat ulterior să vindece aceste răni. Așa a fost în secolul al XVIII-lea, în epoca influențelor culturale necontrolate ale Occidentului, a dominației sale absolute în viața publică rusă. Iar în secolul următor, permiteți-mi să vă reamintesc, scriitorii ruși au adus o mare contribuție la restabilirea integrității culturii ruse, posibil că Alexandr Sergheevici Pușkin a făcut-o în primul rând. Putem spune că după această revenire la rădăcini a început înflorirea puternică a culturii naționale care a dat lumii mulți scriitori, artiști și compozitori remarcabili.
Cu toate acestea, o ruptură și mai tragică a avut loc în secolul al XX-lea, când noile autorități au stabilit parcursul pentru o respingere decisivă a moștenirii trecutului, declarând că vor distruge definitiv lumea veche și vor construi una nouă pe ruinele ei. Tradiția ortodoxă care din timpuri imemoriale determinase existența poporului rus și îi insuflase cele mai bune calități morale, a fost respinsă; la fel ca și toată religiozitatea. Persecuții fără precedent a Bisericii și a credincioșilor, represiuni brutale împotriva clerului și a diferitelor religii, nu doar a clerului ortodox – acestea sunt roadele triste ale activității puterii de atunci.
Știm ce s-a întâmplat până la urmă. O casă zidită pe nisip nu poate rezista, după cum ne spune Evanghelia (Matei 7:26-27). Ei bine, țara, cu toată puterea ei militaro-politică și cu puternica propagandă ideologică, s-a dovedit a fi o structură insuficient de puternică. Am fost implicați în toate acestea: unii erau deja atrași activ în viața publică, alții erau la o vârstă la care încă nu puteau participa. Dar cu toții ne amintim de acele vremuri din care trebuie să învățăm lecția cuvenită.
Dacă distrugi temelia duhovnicească a vieții unui popor, atunci se produce o catastrofă. În primul rând, în inimile oamenilor, unde, așa cum a spus Dostoievski, se duce principala bătălie între bine și rău, unde diavolul luptă cu Dumnezeu. Slavă Domnului, la trei decenii de la abandonarea politicii ateismului de stat, a fost posibil să se corecteze treptat situația. <…>
Sursa: Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei