Nimeni nu mai ține minte când a fost ultima nuntă în Mahalaua Văduvelor. Înmormântările ți le recită orice bătrână de parcă ar fi un fel de tablă a înmulțirii. Dar când a fost ultima nuntă? Asta-i o întrebare la care aproape nimeni nu îți poate răspunde. Ghena, soțul doamnei Natalia, este tras din toate părțile de văduve. Nu are o clipă de răgaz omul: ba trebuie la o văduvă să repare ceva, ba la alta să meșterească nu știu ce. Aleargă de la o casă la alta și uneori îmi zice în glumă:
— Când mai pleci în România, ia-le de pe capul meu și du-le acolo.
Azi, Ghena a avut o misiune neobișnuită. Cristina, o fată din mahala, plecată în Irlanda, s-a întors ca să facă nunta. Iar el trebuie să care un frigider pe malul Prutului. Nuntă? Așa ceva e de neimaginat! Văduvele au stat pe partea stângă a drumului, față în faţă cu casa miresei. Eu le spuneam:
— Astăzi sunteţi asistentele mele.
Una adusese o cană cu apă s-o verse când mirii vor ieși. În aşteptarea momentului, au început să discute între ele. Alta îi zice că trebuia o găleată veche de tablă cu apă.
— Dar mă înveți tu pe mine? E bună şi o cană.
— Du-te după găleată.
— Da’ du-te tu.
Alta începuse să plângă:
— Când văd mirii, îmi amintesc de tinerețea noastră. Vai, vai…
Le întrerup:
— Gata cu buletinul de știri? Liniştiţi-vă!
Un nuntaș traversează ulița și aduce sarmale, coniac. Bătrânele mulţumesc şi închină în sănătatea mirilor. Își fac apariţia şi mirii. Se încinge o horă. Mireasa şi mirele sparg un ulcior plin cu bomboane şi bani. Apoi bătrâna varsă cana cu apă. Am o strângere de inimă pentru că nu mai dau la nași acele frumoase prosoape de odinioară. Dar mă bucur totuși că au venit să se cunune în sat. Alaiul pleacă spre biserică. Mahalaua Văduvelor se liniștește și iar se întreabă între ele când o fi fost ultima nuntă. Între timp, Ghena e chemat să repare ceva la casa unei văduve. Viaţa reintră în normal.
Ștefan Susai, facebook
