Astăzi, luni, la 19 iunie 2023, citind tâlcuirea Sfântului Teofan Zăvorâtul a fragmentului din Evanghelia după Matei (10:1-8) în care Iisus Hristos le dă apostolilor putere asupra duhurilor celor necurate și îi trimite să propovăduiască apropierea Împărăției Cerurilor, gândul involuntar te duce la marșul susținătorilor LGBT care s-a desfășurat ieri pe străzile capitalei Moldovei.
Pe portalul „Tradiția” adesea puteți găsi tâlcuirile Sfântului Teofan Zăvorâtul pe marginea unui sau altul text evanghelic. Ele sunt cuprinse în cartea „Gânduri pentru fiecare zi a anului după lecturile bisericești din Cuvântul lui Dumnezeu” unde acest mare învățător al vieții duhovnicești tâlcuiește pasajele Scripturii pe care Biserica le amintește în fiecare zi din decursul anului.
Ediția „Gânduri pentru fiecare zi a anului…” a fost publicată pentru prima dată de către Mănăstirea rusă „Sfântul Mare Mucenic Panteleimon” de pe Muntele Athos în anul 1881, apoi retipărită la Moscova în anii 1890, 1897, 1904 și la Sankt Petersburg (Petrograd) în anii 1903 și 1915. A trecut un secol și jumătate de când aceste gânduri au fost înșirate pe hârtie, însă relevanța tâlcuirilor Sfântului Teofan nu-și pierde din actualitate. Și nu-i mirare; or, însăși Sfânta Scriptură – Cuvântul lui Dumnezeu adresat lumii – a fost și rămâne o carte a zilei de azi, Carte pentru toate timpurile.
Iată că și astăzi, luni, la 19 iunie 2023, citind tâlcuirea Sfântului Teofan Zăvorâtul a fragmentului din Evanghelia după Matei (10:1-8) în care Iisus Hristos le dă apostolilor putere asupra duhurilor celor necurate și îi trimite să propovăduiască apropierea Împărăției Cerurilor, gândul involuntar te duce la marșul susținătorilor LGBT care s-a desfășurat ieri pe străzile capitalei Moldovei.
Cineva ar putea întreba: ei bine, și care-i legătura? Judecați voi singuri:
«Trimiţându-i pe Sfinţii Apostoli la propovăduire, Domnul le-a poruncit să-i cheme pe toţi, grăind: „S-a apropiat Împărăţia Cerurilor”, adică: „A venit Împărăţia, intraţi în ea.” Dar noi ce trebuie să propovăduim? Trebuie să strigăm tuturor cât ne ţine gura: „Fii ai Împărăţiei! Nu fugiţi din Împărăţie în robie”, fiindcă oamenii fug.
Pe unii îi robeşte libertatea minţii: „Nu vrem, zic ei, lanţurile credinţei şi povara autorităţii, fie ea şi Dumnezeiască; noi înşine vom rezolva şi vom hotărî toate problemele.” Ei, şi au hotărât. Au născocit nişte poveşti mai puerile decât mitologia grecilor – şi se fălesc…
Pe alţii îi atrage calea cea largă a patimilor: „nu vrem”, spun aceştia, „să ştim de porunci ori de cerinţe ale conştiinţei – toate astea sunt abstracţiuni: noi avem nevoie de realitatea palpabilă.” Şi au mers după aceasta.
Ce a ieşit de aici? „Alăturatu-s-au dobitoacelor necuvântătoare.” Oare nu din această decădere morală a luat naştere şi teoria provenienţei omului din animale? Iată încotro se îndreaptă! Iar de Domnul fug toţi, toţi fug…»