„Toată societatea trebuie să se unească, inclusiv biserica, pentru binele țării”, „sper să avem această unitate pe calea integrării europene” (…) „Cum poate biserica rusă să susțină războiul și uciderea oamenilor nevinovați?” „Biserica din Moldova nu poate să stea într-o parte și să se prefacă, de fapt, că nu vede ce se întâmplă”.
De la cine credeți că vin indicațiile cu privire la ce trebuie să facă Biserica Ortodoxă din Moldova pentru măreața cauză a integrării europene, unde ea, Biserica, poate și unde nu poate să stea? Păi de la cine altcineva, dacă nu de la însăși șefa statului moldovenesc, Maia Sandu, fiind vociferate de doamna președintă la postul național de radio acum câteva zile.
Nu voi comenta afirmația, precum că Biserica Rusă susține războiul și uciderea oamenilor nevinovați – habar nu am cum pot fi comentate aberațiile. Dar în privința ideii că Biserica din Moldova trebuie să pășească „în unitate cu toată societatea” pe calea integrării europene îmi permit să spun câteva cuvinte.
În istorie au mai existat tipi și tipese care încercau să-i arate Bisericii lui Hristos încotro trebuie să meargă și cu ce să se ocupe. În Rusia acest soi de politruci a apărut după revoluția din 1917, aveau mandat de la Lenin. Își băgau nasul în toate oalele și peste tot se apucau să dea indicații – în știință, în artă, în educație, în religie… În România politrucii în frunte cu teribila Ana Pauker și-au făcut apariția după 1947, aceștea erau cu mandat de la Stalin. După ei, în anii 1960-70, în țările lagărului socialist apăruseră alții, cu indicații că Biserica trebuie să se încadreze în lupta pentru pace…
În fine, toți acei politruci de tristă faimă cum au apărut, așa au și dispărut în neantul istoriei.
Însă bine a spus cine a spus că istoria se repetă, doar că ceea ce cândva a fost o tragedie, în zilele noastre se manifestă în formă de farsă. Iată că în cel de-al treilea deceniu al secolului XXI au venit pe capul nostru, în Republica Moldova, o droaie de politruci, toți ca unul clociți în incubatoarele lui Soros. În frunte cu doamna Maia Sandu.
Care doamnă Maia Sandu, după ce și-a demonstrat aptitudinile de politrucă în educație, în relațiile cu oricine nu-i de acord cu ce crede și ce spune dânsa, în reforma justiției, după ce în repetate rânduri și-a manifestat nihilismul cras față de Constituție, în sfârșit, a hotărît că a venit timpul să-i traseze „calea cea dreapta” Bisericii Ortodoxe din Moldova. Care nu cumva să-și permită „pochii iștea” să stea într-o parte, ci să se alinieze în coloană și să meargă într-un PAS cu „toată societatea” spre noul viitor luminos – direct în „grădina raiului”; or, în opinia comisarului european pentru relații externe Josep Borrell, anuma așa trebuie percepută Uniunea Europeană.
Încep să cred că a avut dreptate Ion Cristoiu când a numit-o pe doamna Sandu „tovarășa Ana Pauker a Republicii Moldova”. Doar o mică precizare îmi permit: originalul a fost de plâns, pe când copia e de râs. Ea singură se face de râs, prin propria-i aroganță și incompetență.
Sărmana copie…
Victor Josu