„Doamne miluiește pe fiul meu că este lunatic și pătimește rău, căci adesea cade în foc și adesea în apă. (…) Și Iisus l-a certat și demonul a ieșit din el și copilul s-a vindecat din ceasul acela…” (Matei 17:14-23)
„Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut. Şi oriunde-l apucă, îl aruncă la pământ şi face spume la gură şi scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte. Şi am zis ucenicilor Tăi să-l alunge, dar ei n-au putut. (…) Şi l-au adus la El. Şi văzându-L pe Iisus, duhul îndată a zguduit pe copil, şi, căzând la pământ, se zvârcolea spumegând. Şi l-a întrebat pe tatăl lui: Câtă vreme este de când i-a venit aceasta? Iar el a răspuns: din pruncie. Şi de multe ori l-a aruncat şi în foc şi în apă ca să-l piardă. Dar de poţi ceva, ajută-ne, fiindu-Ţi milă de noi…” (Marcu 9:17-22)
În această duminică citim pericopa evanghelică a izgonirii demonului dintr-un copil, tânăr-adolescent, ceea ce ar însemna că avea o vârstă cuprinsă între 7 și 14 ani. El fiind posedat din pruncie, te întrebi, cum e posibil un asemenea lucru? Nevinovăția pruncilor este confirmată de Mântuitor (căci trebuie să fim ca și ei ca să putem intra în Împărăția cerurilor). Atunci cauza ca un prunc să capete un demon atât de grozav ar putea fi în părinți, care au greșit grav cu ceva și nu s-au pocăit.
Cât de des păcătuim noi părinții în privința copiilor noștri, prin iresponsabilitatea noastră. Spre a ne deda patimilor și lumii amăgitoare, noi tot mai mult delegăm educația lor altcuiva sau îi abandonăm, de exemplu: unui mediu lunar, numit și „realitate virtuală”, care reflectă într-un mod al său pervertit și fărâmițat realitatea formală. Acest mediu ușor absorbit de psihicul tânăr îl manipulează spre o percepere superficială, egocentrică și trivială a lumii. Și atunci când întrebi pe părinți – ce are copilul lor de se comportă atât de straniu, de parcă într-adevăr este posedat de duhuri necurate – ei nu știu ce să spună.
Dar afli că odrasla a avut acces la internet de la o vârstă fragedă și este dependent de el. Încât nu mai știi ce imagini vizuale și auditive satanice a reușit el să vadă. Iar atunci când, printre altele, îl lași fără de aparatul-stupefiant, el, copilașul, se comportă ca acest lunatic din Evanghelie, adică își iese din fire și mult suferă. În traducerea slavonă și rusă se spune că băiatul din fragmentul evanghelic „в новолуние беснуется и тяжко страдает”, adică anume când Luna e nouă el pătimește în mod deosebit. În ciclul lunar, Luna este nouă la începutul creșterii sale, atunci când ea este cel mai puțin vizibilă, adică este parcă absentă, căci se află între Pământ și Soare.
Iar aruncatul epileptic în foc și după aceea în apă ar putea însemna anume violența aruncării în extreme, căci focul și apa sunt stihii opuse. Ceea ce denotă o instabilitate psihică, dizarmonie mintală și lipsă de reper duhovnicesc. Ceea ce într-un final poate duce la nebunie sau sinucidere, dacă nu se întâmplă minunea salvatoare a întâlnirii cu Hristos.
Părinții ignoranți, mândri și necredincioși deschid fără să-și dea seama ușa mintală a copiilor săi spre tot felul de influențe sinistre și sugestionări colective, ce ulterior pot avea repercusiuni foarte grave, care cu greu se lecuiesc.
Credința și aripile credinței: postul și rugăciunea, sunt condiții prime pentru circulația harului mântuitor și săvârșirea de către Dumnezeu a minunii lecuirii.
Doamne Iisuse, fie-Ți milă de noi.
Iereu Anatolie Juraveli