Într-o zi aud două femei, într-un dialog în troleibus, cum vorbeau:
V.: Nu știu ce să mai fac cu durerile acestea de cap?! Seară și dimineață mă doare și tot mă doare. Beau pastile, dar nu mi-ajută nimic!
L.: Tu te plângi, Veruță, da eu ce să mai zic de mine? Și rinichii mă dor, și ficatul. Numai mănânc ceva și mă doare, sau câteodată mai iau și eu niște vin roșu, zic, pentru circulația sângelui și când mă încep niște dureri! Și ce crezi? Când mă duc la medici și le povestesc că mă doare asta și asta, ei zic că n-am nimic, că analizele sunt bune. Și aparatele care le trec, toate la fel sunt bune. Și-mi spun că sunt sănătoasă!
V.: Ei, nu mai spune, Lenuță dragă! Cum așa, te doare și doctorii spun că ești sănătoasă? Nici eu nu înțeleg! La mine aceeași poveste, de-ai ști câți bani am dat pe diferite aparate ca să-mi facă la cap diferite analize, și tot așa medicii îmi zic că nu sunt bolnavă, că nu am nimic, că aparatele arată că totul e bine.
L.: Veruță dragă, da poate ni-i făcut cu vrăji, poate și ție și mie ne-o turnat nebunii pe la poartă, prin ogradă, prin casă cu fel de fel de farmece și poate de-atâta ne este rău?! Da, poate, să-ncercăm la vrăjitoare să ne ducem, să vedem ce-i cu viața noastră?…
V.: Ei, Lenuță, eu am fost și la vrăjitoare, și am dat o groază de bani, și degeaba, că nu mi-o ajutat nimic.
L.: Poate să încercăm la vreo mănăstire sau biserică, să ne ducem la vreun călugăr sau preot, că vorbește lumea că le ajută foarte mult!
R.P.: Aveți dreptate, cu asta trebuia să începeți vindecarea bolilor voastre care socotiți că le aveți, – am intervenit eu în cadrul dialogului dintre cele două femei. – Dumneavoastră singure vă meniți boala pe care spuneți că o aveți. Dar această menire a bolilor voastre v-o face diavolul, care și-a făcut loc în cugetul dumneavoastră, la ambele. Sunteți ambele conduse de duhul cel rău, care vă poartă pe drumuri cum vrea el: vă insuflă frica de boală, sau că nu veți mai trăi, etc. Chiar și acele investigații, analize, despre care v-au informat medicii că nu aveți nimic, arată că ambele sunteți legate cu duhul diavolesc, că v-a tulburat mințile, vă face să cheltuiți în zadar mulți bani! În viața dumneavoastră trebuie să intre lumina lui Dumnezeu, într-un cuvânt –credința, rugăciunea, care pot să vă salveze și să vă rezolve toate problemele, atât de sănătate cât și cele sufletești.
L.: Poate matale ai dreptate, trebuie să încercăm cu puterea lui Dumnezeu! – zise una din femei.
V.: Da lasă, nu mai crede ce-ți spune femeia asta, că nici n-o cunoști! Du-te femeie și-ți caută de viața dumitale, că vedem noi azi cine sunt preoții! Noi singure ne vom clarifica cu viața noastră, te-ai găsit tare deșteaptă să ne înveți și tu. Du-te tu cu Dumnezeul tău, în drumul matale!
R.P.: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-o pe păcătoasa Veruța!” – am intervenit eu iarăș și am rostit încă de trei ori această rugăciune, apoi i-am luat mâna și am rostit Tatăl Nostru. Și în momentul când deja spuneam: „Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin”, femeia începu neașteptat să plângă. Și apoi începu să-și ceară iertare.
Apoi le-am zis: Duceți-vă urgent la biserică și vă mărturisiți, că aveți păcate mari, primiți și Sfintele Taine! Cereți iertare de la Dumnezeu, că eu vă iert, dar vedeți, Dumnezeu să vă ierte! E bine că ați plâns, că în această clipă v-ați întors cu fața spre Dumnezeu. Diavolului nu-i place, când se rostește numele lui Iisus Hristos și el fuge din sufletul, din trupul omului. Nu uitați să spuneți toată viața aceste rugăciuni și să citiți mereu Paraclisul Maicii Domnului și Acatistul Sfântului Mare Mucenic Pantelimon, tămăduitorul de boli și Psaltirea lui David, care este foarte lucrătoare, folositoare în toate aspectele. Nu uitați mereu să vă mărturisiți! Rugați-vă! Mă iertați, dar trebuie să cobor la stația mea. Aveți grijă de viețile voastre! Doamne ajută!
Am coborât din troleibus și tot îmi ziceam în gând: „Doamne, câtă lume așa se chinuie și-i rătăcită prin tulburare mintală de duhul diavolesc.
Și îndată mă făcu să-mi amintesc de un medic cardiolog foarte bun care mi-a zis odată: „Ce-i cu lumea asta? Mai ales lumea în etate, se vaicără că tot o doare asta și asta. Și vin la mine și tot îmi umplă urechile cu fel de fel de ofuri, că au tensiune, că îi doare mereu inima. Eu le măsor tensiunea și le zic că tensiunea e normală, măsor bătăile inimii și le răspund că sunt în normă. Le explic că totul e bine, dar nu, căci mă încearcă cu ofurile lor și mă scot pe ușă afară, vor ca eu să le accept tot ce cred dânșii că-i doare și gata. Până mă enervează și le zic că 20-30 la sută boala lor e doar în gânduri! Ce pot să le fac, așa și nu vor să mă lase în pace”.
Și atunci m-am întrebat pe loc: „Cine nu le lasa în pace pe acele femei în etate, plângându-se cardiologului că au mereu tensiune, că inima nu le este în regulă și tot așa la nesfârșit…”. Evident că diavolul le chinuia pe acele femei care veneau la cardiolog și se tot plângeau. Cu mare regret, acel medic a decedat, că nu se cruța pe el însuși, că toată viața și-a dedicat-o pacienților, dar de sine însuși nu prea își purta de grijă. Dar pacientele-băbuțele, slavă Domnului, au rămas șă mai trăiască.
Oamenii care cred în Dumnezeu și se roagă mereu și fac toate rânduielile creștinești, ei sunt puternici și tari și sunt mai rezistenți la boli! Ei nu apelează la pastile sau la perfuzii, ci țin toate sfintele posturi ale anului, se mărturisesc mereu, primesc Sfintele Taine, fac milostenii și numai fapte bune în viață și aceasta este vindecarea lor în toate! Fericiți sunt cei ce nădăjduiesc în Domnul!
Raisa Plăieșu,
pentru Traditia.md