Nu are mare importanţă când anume moare un om, fiindcă, în final, timpul acesta nu are valoare la Dumnezeu. Ce mai contează 30 sau 120 de ani în comparaţie cu infinitul? Nu contează decât sufletul tău şi unde ai reuşit să ajungi duhovniceşte atâta timp cât te-ai aflat în arena acestei vieţi. Atât.
Să dăm şi un exemplu în acest sens. Un om virtuos moare în chinuri fizice cumplite, iar un păcătos moare ,,liniştit”. Este, cumva, Dumnezeu nedrept? Dacă, prin acest mod, încearcă să şteargă şi ultima greşeală a celui virtuos? Şi, dacă vrea să răsplătească poate singura virtute a celui păcătos? Să facem noi ceea ce trebuie şi ceea ce putem ca să ne păstrăm şi trupul şi sufletul curate, şi să-L lăsăm pe Dumnezeu să hotărască când e mai bine să ieşim din această lume.
Vedem, de altfel, că nu există o regulă, o ordine după care mor oamenii. Unii au grijă în mod excesiv de ce mâncare consumă şi mor de tineri, alţii mănâncă orice şi trăiesc foarte mulţi ani. ,,Plecarea” omului în lumea cealaltă doar Dumnezeu o ştie. Să îl lăsăm pe El să hotărască, iar noi să ne ocupăm de ale noastre.
Dumnezeu nu are nevoie de nimeni ca să îi stea alături. Nici măcar ,,îngeraşi”. Alta e firea îngerilor, alta e firea oamenilor. Să nu le confundăm. Pur şi simplu, atunci le este dat să moară, atunci consideră Dumnezeu că este cel mai bine pentru sufletele lor.
Sursă: Aparatorul.md