În copilărie toate parcă miroseau la fel. De la parfumurile dulcege și acrișoare de proveniență sovietică. Era mirosul comunismului aflat în putrefacție.
Acum femeile satului miros diferit.
Tatiana miroase a fecioară. Are pielea albă și îți amintește de perioada copilăriei când lingeai sticlă înghețată și îți rămânea limba lipită.
Olesia are doi copii cu unul dintre cei mai neisprăviți bărbați din sat. Miroase, nu știu cum, a nefericire, a drojdie, a aluat necrescut, a mere puse pe hârtie de ziar pe marginea geamului, a găină bătrână pusă la fiert și a mahorcă de la bărbata-său.
Ileana este vânzătoare în sat. Mâinile îi miros întotdeauna a salam Doktorskaia.
Cristina miroase a ojă adusă din Rusia. Nevasta lui Tolea spune că la fel mirosea și la depozitul de lângă Moscova unde vopseau peștele ca să pară afumat.
Olga miroase a guma Orbit. Pe vremuri maică-sa mirosea a tutun și mesteca ca leac contra feluritelor dureri frunzele puse la uscat.
Nina miroase a șaman din Siberia. Când o adulmeci simți parcă toate mirosurile naturii și fumul focului aprins pentru descântece.
Ileana lui Igor miroase întotdeauna a plăcinte. Mai ales cu bostan. Așa a fost de când era copchilă și așa va mirosi probabil toată viața.
Ludmila miroase tulburător a narcise. E luna mai. O roagă mama să nu mai trezească simțurile bărbaților să nu pățească cine știe ce rușine. Că mulți se dau pe lângă ea ca niște câini în călduri. Să admire florile fără să le rupă și să le miroasă.
Iulea miroase a lapte de vacă și totuși este atât de elegantă. Privită de jos în sus: pantofi cu toc un pic scâlciați, ciorapi negri care se termina undeva sub fusta roșie ca focul, o hăinuță albă, poșetă imitație de piele de șarpe. Câteva inele care poate nu sunt din aur ci simplă tablă. Exercițiul de admirație îmi este întrerupt de vorbele ei:
— Îmi cer scuze oleacă, dar trebuie să mă duc să mulg vaca.
Aha! Deci asta era.
Svetlana miroase a salcâm. Probabil de la florile copacului pe care le mănâncă când înfloresc.
Inga miroase a cafea cu lapte. Poate de la bomboanele Bucuria pe care le mănâncă toată ziua.
Taniușa miroase a gaz. Poate că își spală copiii pe cap împotriva păduchilor; la un moment dat păduchii dispăruseră, iar cuvântul rămăsese în sat doar în dicționarul de la bibliotecă.
Mașa este cea mai frumoasă fată din sat și miroase a dragoste. Asta zic toate femeile. Ea nu se complică cu niciun bărbat. Se spune că are pe unul la Chișinău. Naiba știe!
Adriana a lui Vasile al lui Moldovanu – fiindcă sunt două Adriana în sat – miroase a cafea „3 în 1”. Își cumpără pliculețe din stație când așteaptă autobuzul. Aproape nimeni nu îi mai spune pe nume. Lumea o știe deja ca fiind „3 în 1”.
Paulina este studentă la Arte, ochelaristă, inteligentă. Femeile spun că nu are ce căuta aici și că va pleca după facultate la Chișinău ori la Moscova. Miroase a cerneală și asta o face incompatibilă cu satul. Femeile se întreabă dacă nu cumva Paulina miroase așa de la tatuajele făcute cu cerneală la un salon din Chișinău. Nimeni nu a văzut decât pe cele de pe mâna și pe spate, dar tinerele măritate zic că ea are tatuată o inimioară undeva într-un loc ascuns privirii. Cică are un prieten pictor și mai pozează nud pentru el. Toate o adulmecă, dar nu îi răspund la salut. Poate și gelozia feminină are mirosul ei.
Marusia lucrează trei zile pe săptămână la Apteka din sat. Miroase a doctorii ieftine, a prafuri care mai întotdeauna nu fac nici bine și nici rău. Și, totuși, toți le cumpără.
Daria miroase a mămăligă. Poate pentru că fierbe ceaune mari de trei ori pe zi și taie mămăligă doar cu ața. Asta o fi.
Lena miroase a compot de mere, de pere, de struguri. Mai ales toamna când face și pune în beci sute de borcane. Mai vinde din ele iarna.
Ana miroase toamna a must și apoi, până primăvara, înainte de Paște, miroase ușor a vin dulce-acrișor. Cică mai trage cu bărbată-său la măsea. Dar poate așa zic doar femeile invidioase.
Natalia miroase, nu știu cum, a oraș. Un fel de fast-food estompat, parfum Nina Ricci, Dior ori Bvlgari. Că aduseseră odată niște țigani în sat parfum de vânzare. Cumetrele o căină și spun că nu se face să umble cu rochie albastră, mărgele și mirosind ca femeile din centrul Chișinăului.
Katerina miroase a friptură, a plăcinte oleacă arse, a gutui. Înseamnă că iar îi duce soră-sii pachete la cămin în oraș. Ori poate are vreun prieten acolo, dar spune că gătește pentru soră.
Virginia miroase frumos. Parcă a anotimpuri. A ierburi orientale, a stepă, a vânt rece de pe Amur. Cred că își ia parfumuri de la duty-free când mai trece noaptea cu motorină în România.
Annia, o fată frumoasă, mirosea primăvara a iarbă, spre vară a maci, toamnă a floarea-soarelui și iarna, spre Crăciun, a tămâie. A fost văzută acum vreun an când făcea dragoste pe câmp într-o căpiță. Poate de asta mirosea și a fân. Dar a rămas însărcinată cu unul din satul vecin și acum miroase a sodă de săpun și a țigări Belomor de care fumează și bărbată-său.
Xenia, de când vine în sat cu un prost cu BMW, miroase a deodorant auto. Ăla a umplut mașina cu deodorante să nu se simtă mirosul de la pernele împuțite.
Galina miroase, nu știu cum, a sudoare femeiască. A oțel călit insuficient ca la fabrica de țevi din Fălești.
Pe uliță miroase la un moment dat puternic a tămâie și ceară arsă.
Trece Tanti Varvara care mai mult stă în biserică decât acasă. Binecuvântează fetele din stație și le dorește sănătate și pace. Ea nu a știut niciodată cum miroase fericirea, dar a cunoscut mirosul războiului.
Katea miroase a flori de tei. Se spală cu fierturi de ea știute și se șterge cu un prosop aspru. Bărbată-său vrea ca ea să pozeze aproape goală, să i se vadă sarcina. Cică așa e la modă acum. Înainte, la nuntă, se făcea o poză cu mirii pe taburet în fața casei, cu cizmele pline de noroi. Acum trebuie puse poze să vadă pe odnoklasniki sătenii plecați în Rusia și să dea like-uri pe Facebook cei din Italia.
Veronica este femeia fără miros. Un caz unic în sat. Și-a aruncat toate parfumurile. Soțul e gelos si prost. Își miroase femeia să vadă dacă nu a intrat în contact cu alți bărbați.
Mendeleev, dacă ar trece prin sat, ar face cu siguranță un tabel al mirosurilor femeilor. Nu ar fi de folos „tabelul elementelor”. Mirosul femeilor din sat se împarte în două mari categorii: fericire și nefericire, iar acestea se divid în grupe, precum anotimpuri, vârste, destine.
Ștefan Susai
Foto autorului
Facebook