Cristian Pleșca: „Fie ca Pruncul născut în ieslea din Bethleem să vă umple casele şi vieţile cu pace, bucurie, sănătate şi multă înţelepciune!”

Interviu cu Cristian Pleșca, fotograf și inginer IT.

Raisa Plăieșu: Care a fost punctul de plecare în arta fotografică? Ce a stat mai întâi la baza imaginației și creativității Dumneavoastră în activitatea fotografică? Când ați făcut prima fotografie și de câți ani deja vă preocupă această pasiune?

Cristian Pleșca: De mic copil îmi plăcea să citesc cărți și mult admiram imaginile din ele care mă copleșeau. Preferam să desenez imagini din natură. Mi-amintesc de primele desene care au fost publicate pentru prima oară în revista ”a-mic”. Apoi am început să admir arta prin locurile vizitate, biserici, mănăstiri, muzee, biblioteci… Întotdeauna admiram în satele unde mă duceam casele oamenilor făcute cu diferite ozoare, ornamente naționale. Îmi plăcea să admir arhitectura diferitor cladiri vechi din diferite orașe, când mă duceam în călătorii.

Prima fotografie am facut-o când aveam 14 ani, mi-amintesc că mi-am procurat un aparat foto cu o peliculă de 35 mm și am început să fotografiez vacanța petrecută la Constanța, Romania. Pentru mine a fost foarte interesant când am obținut primele fotografii developate, am simțit un sentiment plăcut și deosebit pentru a-mi continua cu drag să exersez această pasiune – arta fotografică.

R.P.: În copilărie ați fost cu părinții sau buneii la biserică de multe ori și probabil acolo v-au încâtat primele imagini. Ce senzații v-a produs în suflet icoanele din biserică, pictura religioasă? S-a legat peste ani o corelație sau o tangență între arta religioasă și arta fotografică creștină pe care o posedați?

C.P.: De mic copil am fost îndemnat de părinți să frecventez lăcașele sfinte, bisericile, diferite mănăstiri și întotdeauna mi-a plăcut să admir arhitectura acestor lăcașe. De asemenea, mi-a plăcut să admir icoanele din aceste lăcașe, felul lor cum erau ele pictate și desigur pictura de pe pereții lăcașelor sfinte. O credință adevărată o poartă în suflet mereu fiecare din noi și nu contează în care lăcaș sfânt noi intrăm, ci credința care o purtăm în suflet fiecare dintre noi. În arta fotografică mi-am dorit sa las o semnificație, o tradiție sfântă pentru generațiile viitoare de a nu uita de aceste lăcașe sfinte și de a-i îndemna sa le viziteze cât mai des.

R.P.: Ce studii ați făcut și ce profesie ați ales în viață? Este legată profesia Dumneavoastră cu fotografia?

C.P.: De profesie sunt înginer în calculatoare, am absolvit Facultatea de Inginerie și Informatică a Universității Libere Internaționale din Moldova – ULIM. Mai mult de 10 ani activez în domeniul IT. Eu cred că profesia care o dețin are o tangența cu arta fotografică. Însă eu mai cred că arta fotografică e mai mult decit un hobby. Fotografia îmi ia aproape tot timpul liber, pentru a edita, a redacta și retușa imaginile făcute sau pentru a planifica viitoarele idei fotografice. În fotografie mereu mă regăsesc și această pasiune îmi provoacă o placere sufleteasca, o lume în care ești liber sa creezi ceva frumos.

R.P.. Unde ați studiat arta fotografică?

C.P.: Arta fotografică am inceput s-o învțăt de sine stătător, apelând la diferite cursuri online de pe site-uri ca Udemy Academy, Youtube si altele. Apoi am absolvit cursul profesional de fotografie la Școala de fotografie „Fotomax”. Oricum, pe parcursul anilor am adunat multă experiență în acest domeniu și prin muncă, aplicare, exersare am obținut performanțele mele în această pasiune. Dar o mare parte din experiență se acumulează cu trecerea anilor prin evaluarea greselilor făcute. Întotdeauna va fi o fotografie mai bună, dar nu precum cea facută de tine.

R.P.: În afară de tematicile pe care le redați în arta fotografică: despre natură, chipuri de oameni, familie, tema copilăriei, aspectul satelor și orașelor de azi, mai tratați și tema creștină. Ce vă leagă atât de mult de această temă? Care sunt cele mai reușite lucrări fotografice la tema creștină?

C.P.: Trăim timpuri grele și omul azi are nevoie de multă credință, este nevoie să se întoarcă cu fața spre Dumnezeu, să vină în lăcașul Domnului ca să se pocăiască, să se roage cât mai mult. Mi-am zis să promovez locurile sfinte – imaginile bisericilor, mănăstirilor din Moldova, România, din alte țări. Cât de frumoase și înălțătoare sunt lăcașele Domnului! Evident, câte lăcașuri am fotografiat nu pot spune că am lucrări nereușite, fiindcă sunt lăcașele Domnului și toate sunt minunate și reușite prin arhitectura și pictura lor copleșitoare.

Mă pasionează și alte teme: locurile cele mai pitorești din Republica Moldova, imaginea satelor de azi, natura cu anotimpurile ei, chipul mamei, aspectul trecutului redat prin diferite obiecte mai vechi și altele.

R.P.: Preferați să călătoriți prin lume, la fel e o pasiune legată și de tema creștină. Prin ce țări, orașe, mănăstiri ați călătoriți și ce lucrări ați realizat în rezultat pentru colecția fotografică la tema creștină?

C.P.: Adevărat că iubesc să călătoresc mult, să cunosc mai multe. Există momente în viață care schimbă și definesc ceea ce ești. Călătoria într-un loc nou, lansarea în mijlocul aventurii necunoscute, cu o minte deschisă către lume și către orice te așteaptă este exact unul dintre aceste momente. Călătoriile ne învață lucruri noi nu doar despre lume și diferitele ei culturi, dar și despre noi înșine. Multe sunt felurile în care te pot schimba călătoriile, iar dacă te încumeți și o pornești în lumea largă, așteaptă-te să descoperi laturi de ale tale pe care nici nu le bănuiai.

Cristian_Pleșca_interviu_2 Astfel, mă descopeream și în pasiunea mea de fotograf. Meditând creator, îmi vedeam lacunele, căci astfel mă corectam ca să urc alte trepte de cunoaștere a acestei pasiuni. Stând ore întregi în fața calculatorului, încerc să redau aspectul artistic, lumina și culoarea imaginii. Când fotografiezi, trebuie să știi din care parte, cum să culegi în obiectiv aspectul lăcașului ca să redai o imagine creativă și convingătoare pentru cel care o va privi. Evident că am avut ocazia să călătoresc aproape în toate mănăstirile din Republica Moldova și multe din România. Am o colecție mare de fotografii la acest capitol creștin.

De asemenea am călătorit prin multe țări: Bulgaria, Olanda, Egipt, Slovacia, România, Ucraina și alte țări unde mereu le-am admirat istoria, cultura și aspectul modern de astăzi, cuprinzându-le în obiectivul meu fotografic.

R.P.: Lăcașele Domnului – biserica, mănăstirea – sunt prezente activ în creația fotografică religioasă pe care o posedați activ. Ce simbolizează în creația Dumneavoastră fotografică lăcașul Domnului? Ce mesaj transmite-ți admiratorilor, creștinilor prin galeria enormă a multor biserici, mănăstiri?

C.P.: Firul credinței vine de la bunica mea, de care mi-amintesc de câte o vizitam când eram încă copil. Aflându-mă la ea, priveam îndelung la candela aprinsă sub icoana Maicii Domnului, care m-a consemnat prin viață. Tradițiile și obiceiurile la sărbătorile religioase mi-au rămas în memorie ca o zestre sfână spirituală în sufletul meu. Apoi mama mea care mă ducea la biserică foarte des ca să primesc Sfintele Taine. De acolo vin toate și biserica pentru mine e casa părintească a Tatălui meu Ceresc și mi-am zis peste ani să slăvesc și să promovez lăcașul Domnului sfânt prin imagine fotografică pentru generațiile tinere care vin din urma mea.

Ca aşezământ sfânt, Biserica este comuniunea şi comunitatea sacramentală a oamenilor cu Dumnezeu, întemeiată de Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat, plină de viaţă şi de lucrarea Duhului Sfânt, spre sfinţirea şi mântuirea oamenilor. Astfel că toate lucrările fotografice efectuate ale lăcașelor le raportez tuturor privirilor oamenilor ca să-i îndemn: „Veniți mereu în casa Domnului ca să luați lumină pentru ziua voastră de mâine!”

R.P.: În arta fotografică tratați tradițiile și obiceiurile creștine ale săbătorilor religioase. Ce semnificație are sărbătoarea Nașterii Domnului în colecția personală fotografică?

C.P.: Adevărat, tradițiile și obiceiurile sărbătorilor creștine e o temă aparte pe care o valorific în continuare în fotografie. Semnificația sărbătorii Nașterii Domnului are o consemnare deosebită în arta fotografică. Crăciunul, unul dintre cele mai îndrăgite evenimente ale anului, este atât o sărbătoare religioasă sacră, precum și o celebrare culturală. Cu acest prilej, creștinii sărbătoresc aniversarea Nașterii lui Hristos. Obiceiurile populare care au loc cu ocazia Crăciunului, includ: schimbul de cadouri, mese festive, participarea la slujbe religioase și bineînțeles, așteptarea lui Moș Crăciun. În colecția mea personală fotografică această sărbătoare semnifică credința, bunătatea, smerenia, fericirea, iubirea, prietenia, iertarea…

R.P.: Sunteți membru și fotograful Cenaclului literar-creștin „Cuvântul”, ocupație pe care o faceți din dragoste și pasiune față de această artă. De câți ani activați în această postură de fotograf și care manifestări și ședințe ale cenaclului v-au copleșit mai mult prin timp? Ce rol joacă cenaclul în viața artei fotogafice?

C.P.: Sunt fotograf și membru al Cenaclului literar-creștin „Cuvântul” încă din anul 2005, chiar de la înființarea lui. Rolul meu aici îl exersez din pasiune, prețuire și respect pentru oamenii de creație de aici. În acești 18 ani de activitate în rol de fotograf am fotografiat nu numai ședințele cenaclului, dar și diferite manifestări culturale semnificative ale cenaclului. Mi-amintesc de cele mai principale cum ar fi: Concertul de caritate al cenaclului, care a avut loc în Filarmonica Națională „Serghei Lunchevici” din Chișinău în anul 2014; Decada ușilor deschise ale cenaclului din anul 2007; Proiectul internațional transfrontalier „Unitatea de credință și de neam” Chișinău-Iași din anul 2017; cele cinci ediții de Crăciun ale Concursulului de poezie „Să trăiți, să înfloriți!” (2014-2019); întâlnirea semnificativă cu frații de peste Prut – Societatea Culturală ”Apollon” din România, care a avut loc la Biblioteca Națională a Republicii Moldova și altele.

Toate aceste manifestări, precum și celelalte au fost pentru mine niște lecții nenumărate de fotografie, un laborator de creație, o exersare prin timp, o autoinstruire fotografică, o urcare pe treptele fotografiei.

R.P.: Ce proiecte pentru viitor planificați? Este o corelație între profesia care ați ales și arta fotografică?

C.P.: În anul 2023 mă pregătesc pentru o expoziție fotografică personală pe care o voi lansa la Centrul Academic Internațional „Mihai Eminescu” din Chișinău în preajma sărbătorilor de Paști. Și, desigur, să finisez cartea-album de fotografii cu cele mai relevante fotografii pe diferite teme. Cu adevărat este o corelație între profesia mea și arta fotografică, fiindcă e digitalizată și se îmbină una cu alta.

R.P.: Ce urări le-ați dori creștinilor, admiratorilor Dumneavoastră, cenacliștilor de sărbătoarea Nașterii Domnului?

C.P.: Tuturor le-aș dori multă sănătate, pace în case și în țară, realizări nemărginite! În noaptea sfântă de Crăciun să lasăm deoparte grijile şi supărările. Deschide-vă inima şi primiți un strop din binecuvântarea care se revarsă peste voi! Fie ca Pruncul născut în ieslea din Bethleem să vă umple casele şi vieţile cu bucurie, sănătate şi multă înţelepciune pentru anul 2023! Sărbători fericite! La mulți ani!

R.P.: Mulțumesc pentru interviu. Vă doresc sănătate, izbândă, noi proiecte în arta fotografică și cea personală! Doamne ajută în toate!

C.P.: Și eu vă mulțumesc. Așa să ne ajute Dumnezeu în toate!

Consemnare: Raisa Plăieșu, scriitoare