O, această grabă, fugă după acele ceasului prin viață nici nu ne lasă să ne răsuflăm, să facem o respirație adâncă ca să vedem ce se întâmplă cu noi. Dimineața ne trezim, în loc să ne îndreptăm spre icoană pașii, să-i mulțumim Domnului pentru ziua de viață care ne-a dăruit-o, pentru noaptea ce-a trecut, noi cu degetele care nu facem semnul Crucii, ci mai întâi cu ele apăsăm butoanele: televizorului, mobilului, calculatorului, aragazului, mașinii de spălat, etc.
Cu alte cuvinte, în loc să-I deschidem ferestrele icoanelor lui Dumnezeu, geamurile casei noastre de dimineață, deschidem ferestrele diavolului și intrăm în ”împărăția lui” și el atât de mult se bucură că îl solicităm în fiece zi, că-ndată ne pune pe talgere fel de fel de „bucate” și la dejun, și la prânz, și la cină – din internet. Și noi oriunde ne-am afla: acasă, în microbuz, troleibuz, mașină, pe drum, la serviciu, în călătorie absorbim cu privirea tot se ne pune diavolul la dispoziția noastră. Desigur diavolul își face datoria din 24 în 24 de ore și datoria lui e să ne hrănească cu fel de fel de informații – ca să ne întunece mințile, să ne prostească, să ne smintească.
În fiece dimineață când plec la serviciu, văd aceleași imagini: toți pasagerii, călătorii în microbuze, troleibuze accesează mobile, tablete fel de fel. Mă-ntreb cât să dureze această sminteală?.. De ce să nu deschizi o carte, să nu citești un ziar de dimineață?
Fiecare om crede că toate de ce are nevoie cad așa, la întâmplare, din cer: și dejunul, și prânzul, și cina, și drumul pe care merge cad la picioarele fiecăruia… Și crezi că cine te-a trezit dimineața? Crezi că tu singur te-ai trezit?… Cine ți-a deschis ochii? Crezi că tu singur i-ai deschis?… Cine te-a ridicat de la pat să mergi mai departe? Crezi că tu singur te-ai trezit?…
Este o putere în astă lume care-ți poartă de grijă mereu. Dar ca să trăiești o viață virtuală și să stai doar cu picioarele pe pământ tu nu mai știi la ce paralelă a meridianului de viață ești. Diavolul este acela care ne răpește, ne sugrumă și pe noi și timpul din noi și ne duce în altă direcție de viață.
Astăzi omul încă nu a înțeles cât de prețios este timpul de viață și cum trebuie să-l prețuiască, să-l împartă cu cap și socoteală în favoarea sa, nu în favoarea diavolului ca acesta să-l conducă cum vrea el. Cât suntem pe pământ, trebuie să mergem în direcția corectă și să împărțim timpul în așa fel ca să facem cât mai mult bine pe pământ, să facem fapte cât mai multe ca să avem cu ce răsplăti vămile văzduhului când vom urca la cer, când vom pleca în nemurire.
Să ajutăm pe cei săraci și nevoiași, pe cei bătrâni care au nevoie de-o mângâiere, alinare, ajutor, de o bucată de pâine, că uite vine iarna și are nevoie de ajutor. Mulți pleacă peste hotare și uită de părinți. Sau părinții pleacă de acasă și uită de copii. E absurd ca mama să nu fie lângă copiii ei să-i crească! Și doar atunci când se întâmplă ceva în viața omului, atunci este disperat și nu știe ce să facă!… E rătăcit și umblă pe drumul vieții bezmetic, neștiind direcția de mai departe prin viață.
Creaţia este o salvare temporară din ghearele morţii. Creaţia stă la baza existenţei noastre. Suntem rodul creaţiei şi suntem dăruiţi cu puterea creaţiei, însă această forţă nu se trezeşte la viaţă decât atunci când dezechilibrul sufletesc marchează existenţa. Creaţia oferă acel tărâm al supravieţuirii în oniric dincolo de disperare, de singurătate, de abandon al luptei existenţiale. Fiecare dintre noi devine la un moment dat un artist atunci când simte că evadarea din sine deschide o cale către echilibrarea interiorităţii prin frumos.
Uneori este suficient să fii artistul propriilor gânduri pe care să le rânduieşti precum într-o expoziţie ori într-o sală de concerte şi în care să te refugiezi în momentele în care simţi nevoia să fii singur cu propria creaţie. Crearea frumosului spiritual nu presupune crearea lucrurilor grandioase, uimitoare pentru ceilalţi, ci acea stare interioară în care să pășești ori de câte ori te simţi strivit de realitate. O carte, un dialog plăcut în care îţi poţi etala gândurile, un tablou al naturii creionat în minte, un gând de iubire îndreptat către un suflet rătăcit, o încercare de a așterne gânduri pe hârtie ori a descrie într-un mod creativ lumea, sunt doar câteva dintre creaţiile în care te poţi regăsi.
Și doar Dumnezeu ne poate întinde mâna Lui de Sus ca să ne ajute, rămâne doar să credem în El cu adevărat și atunci când ne vom opri pe-o clipă prin timp vom vedea că mergem într-o direcție corectă de viață. Doar timpul ne ajută ca să supraviețuim, numai să știm pentru ce-l cheltuim prin viață.
Raisa Plăieșu, scriitoare, pentru Portalul „Tradiția”