În încheierea discursului său la conferința „Garanțiile juridice ale dreptului la proprietate al Ortodoxiei în Republica Moldova și drepturile omului”, desfășurată la Chișinău pe 23 mai 2026, Victor Josu, redactor-șef al portalului „Tradiția”, s-a referit la forma actuală de proprietate asupra bunurilor bisericești și a susținut inițiativa de elaborare a unei legi speciale privind restituirea edificiilor cu destinație religioasă în proprietatea Bisericii Ortodoxe din Moldova.
În sfârșit, iată-ne ajunși cu aspectul proprietății bisericești în anul 1940 când a venit puterea sovietică și în stilul său bolșevic s-a apucat să exproprieze totul în folosul statului – începând cu proprietățile private și terminând cu bunurile Bisericii.
Nu era nici măcar o naționalizare – procedura de naționalizare presupune o recompensă în folosul fostului proprietar – era anume o expropriere forțată. Practic un jaf.
După aceasta, pest un timp, clădirilor bisericești trecute în proprietatea statului le-a fost atribuit titlul de monumente istorice protejate de stat. Acest gest însă s-a dovedit a fi o pură formalitate – în realitate statul sovietic nu a purtat grija acestor edificii.
Bisericile pe care regimul ateist nu le-a închis erau întreținute, ca și mai înainte, din banii enoriașilor.
Iar bisericile închise se transformau în depozite, în tot soiul de încăperi auxiliare, după care încetul cu încetul se ruinau.
Această stare de lucruri a durat până la sfârșitul anilor 1980, când odată cu „perestroica” gorbaciovistă a început și procesul numit renaștere religioasă.
Deși lipsea o procedură legală generală, treptat se redeschideau fostele biserici. Majoritatea erau într-o stare jalnică, dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, preoții noștri împreună cu credincioșii, punând mână de la mână, mai ajutau și unii businessmani, s-au pornit să le repare și să le aducă la starea cuvenită pentru săvârșirea slujbelor dumnezeiești.
Subliniez: deși toate aceste lucrări se efectuau din contul donațiilor – iar donația în biserică este considerată o jertfă – din punct de vedere formal clădirile bisericești, considerându-se monumente de stat, rămâneau în proprietatea statului.
Cele două contracte ale Ministerului Culturii încheiate cu Mitropolia Chișinăului și a întregii Moldove, pe care Curtea de Apel le-a anulat în aprilie 2023, prevedeau, citez, „protecția și utilizarea monumentelor ecleziastice de istorie și cultură”, „transmiterea în folosință și obligație de protecție a mănăstirilor monumente” – adică statul rămânea proprietar, iar Biserica le primea doar în folosință.
* * * * *
Vreau să-mi închei cuvântarea cu următoarele concluzii:
Avem la moment o situație duplicitară, o situație de standarde duble, altfel spus o situație anormală pentru o democrație și un stat de drept.
Indiferent de reacția actualei guvernări – chiar dacă presupunem cum poate fi această reacție – suntem datori să ne expunem viziunea: cum vedem noi schimbarea lucrurilor în bine? Ce trebuie de făcut?
Și aici recomandările conferinței noastre sunt, cum s-ar zice, la suprafață. Cum și sunt ele formulate în proiectul de rezoluție.
Primul lucru: Să se respecte întocmai norma constituțională cu privire la separarea cultelor religioase de stat.
Relația dintre Biserica Ortodoxă din Moldova și organizația „Mitropolia Basarabiei” să fie tratată conform conținutului ei canonic, adică ca un conflict din interiorul cultului creștin ortodox. De aici rezultă și următoarea concluzie: reglementarea acestui conflict poate să se producă numai în interiorul cultului creștin ortodox, fără implicarea oricăror factori externi. Orice amestec din exterior – și acest lucru îl demostrează întreaga evoluție a conflictului de la 1992 încoace – doar amplifică schisma bisericească și adâncește dezbinul în societate.
În al doilea rând: Nu poate un stat democratic să dețină niște bunuri obținute prin jaf, chiar dacă le-a primit ca moștenire! Сeea ce a fost expropriat cu forța de la Biserică de către un regim ateist trebuie odată și odată întors înapoi.
Este nevoie de o Lege care să retrocedeze cultelor edificiile cu destinație religioasă. Evident, în majoritarea absolută a cazurilor va fi vorba de retrocedarea acestora către Biserica Ortodoxă din Moldova în persoana comunităților locale, adică a parohiilor.
În opinia mea, ținând cont de starea actuală a clasei politice, această lege ar trebuie să vină de jos, de la societatea civilă, care să elaboreze respectivul proiect. În cazul în care se va ajunge la crearea unui grup de inițiativă care să se apuce s-o facă – personal sunt disponibil să-mi pun și eu umărul cu ce voi putea.
Iar ulterior, odată definitivat, proiectul legii respective să fie propus spre adoptare în cadrul unui referendum legislativ. Consider că aceasta ar fi calea corectă.
În al treilea rând, pentru o perioadă de timp, până la adoptarea eventualei legi, Ministerul Culturii să restabilească relațiile contractuale cu Mitropolia Chișinăului și a întregii Moldove anulate prin decizia Curții de Apel Chișinău la 5 aprilie 2023.
Deja în calitate de creștin și membru al Bisericii Ortodoxe din Moldova aș mai adăuga un punct la proiectul de rezoluție:
M-aș adresa fraților de peste Prut, dar preponderent membrilor Sinodului Bisericii Ortodoxe Române și Preafericirii Sale Patriarhul Daniel al României cu rugămintea să ne lese în pace! Să înceteze acțiunile de aprofundare a schismei din sânul Bisericii Ortodoxe din Moldova.
Să putem avea relații cu adevărat frățești, precum și se cuvine între două popoare de tradiție ortodoxă.
Vă mulțumesc pentru atenție.
Doamne ajută!