„Iar El, întorcându-Se, i-a certat şi le-a zis: Nu ştiţi, oare, fiii cărui duh sunteţi?” (Luca 9:55)
Viața omului este o călătorie pe pământ neîncetată între lumină și întuneric, între bine și rău, între glasul lui Dumnezeu și șoapta ispititorului. De aceea, una dintre cele mai importante întrebări pe care trebuie să și le pună fiecare om este: „Cu ce duh merg eu prin viață?” Mântuitorul ne învață: „După roadele lor îi veți cunoaște.” Așadar, duhul care locuiește în om se vede din gândurile, cuvintele și faptele sale.
Când omul merge cu Duhul Sfânt
Omul care merge cu Duhul Sfânt caută pacea, iubirea și adevărul. El nu dorește răul aproapelui, ci se bucură de binele lui. Chiar dacă este rănit, caută să ierte. Chiar dacă este provocat, caută să se stăpânească. Duhul Sfânt lucrează în om atunci când:
= iubește pe Dumnezeu și pe aproapele;
= spune adevărul;
= este smerit și recunoscător;
= ajută pe cei aflați în necaz;
= se roagă și se pocăiește;
= își stăpânește mânia și patimile;
= caută împăcarea, nu vrajba.
De exemplu, atunci când un om este jignit și răspunde cu blândețe, Duhul Sfânt lucrează în inima lui. Când vede un sărac și îl ajută fără a aștepta răsplată, Duhul Sfânt îi luminează sufletul. Când își recunoaște greșeala și cere iertare, el umblă pe calea lui Hristos. Roadele Duhului Sfânt sunt: iubirea, bucuria, pacea, răbdarea, bunătatea, milostivirea, credincioșia și înfrânarea.
Când omul merge cu duhul diavolesc
Duhul diavolesc lucrează prin mândrie, ură, invidie și egoism. El îi șoptește omului că este mai bun decât ceilalți, că nu are nevoie de Dumnezeu și că poate face orice fără să dea socoteală. Atunci omul merge cu duhul diavolesc când:
= urăște și se răzbună;
= minte și înșală;
= judecă și osândește pe aproapele;
= este stăpânit de mândrie;
= se bucură de necazul altora;
= seamănă ceartă și dezbinare;
= trăiește fără rugăciune și fără pocăință;
= poartă invidie mereu pentru cei din jur;
= prin înșelătorie, fățărnicie adună bogății cât mai multe etc.
De exemplu, când cineva răspândește vorbe rele despre aproapele său pentru a-l umili, acest cineva lucrează sub influența duhului rău. Când un om invidiază succesul altuia și dorește să-l vadă căzut, el se îndepărtează de Dumnezeu. Când mânia îl stăpânește și rănește prin cuvinte sau fapte, întunericul sufletesc îi umbrește inima.
O oglindă pentru suflet
În fiecare seară, omul ar trebui să-și cerceteze conștiința și să se întrebe:
= Am adus astăzi pace sau tulburare?
= Am iubit sau am judecat?
= Am iertat sau am purtat ranchiună?
= Am zidit suflete sau le-am rănit?
= M-am apropiat de Dumnezeu sau m-am îndepărtat de El?
Răspunsurile la aceste întrebări arată cu ce duh am mers în ziua respectivă.
Dumnezeu nu dorește pierderea nimănui, ci întoarcerea tuturor la lumină. De aceea, omul trebuie să-și cerceteze mereu inima, căci lupta dintre bine și rău se poartă mai întâi în sufletul său. Când în inimă domnesc iubirea, smerenia și pacea, acolo lucrează Duhul Sfânt. Când domnesc mândria, ura și răutatea, acolo se strecoară duhul întunericului.
Omule, cercetează-te în fiecare zi! Nu întreba doar unde merg pașii tăi, ci și cine îți călăuzește sufletul. Căci de duhul cu care trăiești depinde și drumul pe care vei ajunge în veșnicie.
Importanța sărbătorii Duminicii Mari sau a Pogorârii Sfântului Duh în viața omului
Sărbătoarea Pogorârii Sfântului Duh, numită în popor și Duminica Mare, nu este doar amintirea unui eveniment petrecut acum aproape două mii de ani, ci este o chemare vie adresată fiecărui om de a primi lucrarea lui Dumnezeu în propria inimă. În ziua Cincizecimii, Duhul Sfânt S-a pogorât peste Sfinții Apostoli, transformându-i din oameni temători în mărturisitori neînfricați ai lui Hristos. Această minune ne arată că omul singur este slab, dar împreună cu Dumnezeu poate birui orice încercare.
Ce aduce Duhul Sfânt în viața omului?
Duhul Sfânt luminează mintea pentru a deosebi binele de rău, întărește voința pentru a lupta cu păcatul și încălzește inima cu dragostea lui Dumnezeu. El este Mângâietorul celor întristați, Doctorul sufletelor rănite și Izvorul păcii adevărate. Când omul se roagă cu credință, se spovedește sincer, participă la Sfânta Liturghie și caută să împlinească poruncile lui Dumnezeu, el deschide ușa inimii sale pentru lucrarea Duhului Sfânt.
Cum recunoaștem lucrarea Duhului Sfânt?
Lucrarea Duhului Sfânt nu se vede prin zgomot și laudă, ci prin schimbarea lăuntrică a omului. Un suflet care înainte era plin de mânie devine blând. Un om egoist începe să fie milostiv. Un om care judeca pe toți începe să se vadă mai întâi pe sine și să-și îndrepte apoi propriile greșeli. Acolo unde este Duhul Sfânt, înfloresc:
= iubirea în locul urii;
= pacea în locul tulburării;
= smerenia în locul mândriei;
= iertarea în locul răzbunării;
= credința în locul deznădejdii.
Duminica Mare – sărbătoarea renașterii sufletești
Această mare sărbătoare ne amintește că adevărata frumusețe a omului nu stă în bogății, putere sau faimă, ci în prezența Duhului Sfânt în sufletul său. Omul care poartă în inimă harul lui Dumnezeu devine lumină pentru cei din jur, aduce pace în familie, bunătate în comunitate și speranță celor aflați în suferință. De aceea, în ziua Pogorârii Sfântului Duh, fiecare creștin este chemat să se roage: „Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea, și mântuiește, Bunule, sufletele noastre. Amin.”
Duminica Mare este sărbătoarea prin care Dumnezeu ne amintește că nu ne-a lăsat singuri în lume. El ne-a trimis pe Duhul Sfânt ca lumină în întuneric, putere în neputințe, mângâiere în necazuri și călăuză pe drumul mântuirii.
Omule, dacă dorești să înțelegi rostul vieții tale, caută să dobândești harul Duhului Sfânt. Căci acolo unde se sălășluiește Duhul lui Dumnezeu, sufletul înflorește, inima se umple de pace, iar viața capătă sens și veșnicie.
Raisa Plăieșu,
pentru Traditia.md