Mă telefonase într-o zi o doamnă și mi se plânse că sora ei e în spital și e în stare gravă. Din cele povestite de ea am sesizat că e vorba despre sora ei, care cu câteva zile în urmă vorbise cu ea la telefon. Apoi aflase că a fost internată în spital fără, să fie anunțată de nimeni.
Doamna mi-a povestit că sora ei de mai multă vreme era într-o depresie totală, căci adăugase și niște kilograme în plus. Evident, pe urma depresiei i-au dat de știre și bolile cronice care au năvălit peste ea. Chiar fiind medic, nu a avut grijă de sine, nu s-a cruțat, a pășit mereu peste această stare, crezând că poate, de la sine, se va rezolva. Din păcate a fost adusă de urgență la spital și sora sa, care îmi telefonase, îmi tot zicea: i-am spus mereu să apeleze la rugăciuni, dar nu prea îmi dădea ascultare…
Evident mi s-a făcut milă și mie de femeia-doctoriță bolnavă și mi-am zis să mă rog și eu pentru dânsa. E bine când pentru un bolnav se roagă mai mulți oameni. Cred că iată la ce aduc conflictele, gândurile grele ce se coc în minte la oameni, neiertarea, ura, mândria, viclenia.
Depresia este acea stare care dă naștere la diferite boli. Există factori de risc care pot fi implicați, inclusiv cauzele genetice, psihologice sau de mediu. Medicii mai constată că depresia apare atunci când există o vulnerabilitate preexistentă care este activată de unul sau mai multe evenimente care apar în decursul vieții. Evident că depresia mai poate apărea din cauza anumitor simptome: o stare de spirit proastă, senzație de neajutorare, absența speranței pentru viitor, stima de sine scăzută, plâns frecvent, senzația de vinovăție, iritabilitate, intoleranță față de cei din jur, absența bucuriei față de viață, dureri de cap, amețeli, durere musculare, anomalii, dificultăți în realizarea sarcinilor legate de muncă sau casă etc.
Putem vorbi la nesfârșit despre șiragul bolilor care, probabil, uneori mai vin și din păcatele noastre, cărora poate nu le-am acordat atenție, nu le-am mărturisit la timp. Le-am trecut cu vederea, iar peste ani ne dau de știre în alte forme. Poate că nu ne-am rugat în acea perioadă, n-am postit, nu am primit Sfintele Taine, nu ne-am pocăit și tot așa. Cred că cel mai bun remediu e să ne rugăm mereu, dimineața ne rugăm pentru toată ziua, seara ne rugăm pentru toată noaptea, ca să fim păziți. Dar mulți oameni nu fac asta din diferite motive.
Rugăciunea este adesea percepută ca o putere, o formă de comunicare cu divinitatea sau cu forțe superioare, care poate aduce alinare, protecție sau chiar schimbare în viața cuiva. Mulți credincioși consideră că rugăciunea are puterea de a influența evenimentele, de a oferi liniște sufletească și de a întări credința. Prin rugăciune crește puterea atât cea fizică, cât și cea spirituală. Prin rugăciune știm tot ce avem de făcut, Dumnezeu ne revarsă în cuget lumină și putere ca să ieșim din durerile, impasurile grele ale vieții. Dumnezeu – prin Sfânta Scriptură, Psaltire, diferite acatiste, paraclise, rugăciuni, prin Sfinții Părinți – la orice durere și întristare. Rămâne doar să ne înfruptăm din lumina rugăciunii!
Rugăciune către Dumnezeu-Tatăl
„Atotputernice Stăpâne, înţelepte şi atotbunule Doamne, Născătorule cel fără de început al Fiului celui dintr-o fiinţă născut şi Purcezător al Sfântului şi Celui de viaţă făcătorul Tău Duh, veşnic şi pururea fiitor; Însuţi pricinuitorule de purcedere, a Cărui mărire este nemărginită, slavă nespusă şi milostivire nemăsurată; Cel ce ne-ai adus pe noi din nefiinţă şi ne-ai cinstit cu chipul Tău cel prea scump; Care ne-ai dăruit nouă, nevrednicilor, nu numai a Te cunoaşte pe Tine şi a Te iubi, dar încă ce este mai scump, că şi Tată a Te numi pe Tine ne-ai învrednicit.
Mulţumim Ţie, Dumnezeule al milostivirii şi al îndurărilor, Cel ce nu ne-ai lăsat pe noi, cei ce am călcat porunca Ta, în mijlocul păcatului şi în umbra morţii; ci ai binevoit a trimite pe pământ, pentru mântuirea noastră, pe Unul-Născut Fiul Tău, prin Care şi veacurile s-au făcut, ca prin întruparea Lui şi prin patimile Lui cele înfricoşătoare, de chinuirea diavolului şi din stricăciunea morţii să ne izbăvim.
Mulţumim Ţie, Dumnezeule al dragostei şi al puterilor, că după înălţarea la cer a Preascumpului nostru Mântuitor, ai trimis şi pe Preasfântul Tău Duh peste aleşii Lui ucenici şi apostoli, pentru că prin puterea propovăduirii lor celei de Dumnezeu insuflate pe toată lumea s-o lumineze cu lumina cea curată a Evangheliei Tale.
Deci, Însuţi, Iubitorule de oameni, Stăpâne, ascultă acum rugăciunea cea smerită a nevrednicilor fiilor Tăi, că aşa precum ne-ai zidit pe noi numai pentru bunătatea Ta şi ne-ai răscumpărat pe noi pentru îndurarea Ta, aşa ne şi mântuieşte pe noi pentru îndurarea Ta, aşa ne şi mântuieşte pe noi după milostivirea Ta cea neasemănată; fiindcă din faptele noastre nici urmă de pocăinţă nu avem, ci dreapta răsplătire şi despărţire de prealuminată fața Ta ne aşteaptă.
Că, dacă şi pentru tot cuvântul în deşert se va cere de la noi răspuns în ziua judecăţii şi a răsplătirii, pentru nenumăratele noastre fărădelegi, cu care am greşit înaintea Ta, apoi, ce răspuns vom da noi, săracii, în ziua aceea?
Pentru aceasta alergăm spre a Ta bunătate, care covârşeşte toată mintea şi cuvântul, rugându-ne Ţie: Greşit-am, curăţeşte-ne pe noi, Doamne; nelegiuit-am, iartă-ne, Stăpâne, mâniatu-Te-am, milostiveşte-Te, îndelung-Răbdătorule.
Şi păzeşte mai ales mintea, ştiinţa şi inima noastră de răutăţile lumii; izbăveşte-ne pe noi şi ne mântuieşte de viforul cel mult învăluitor al patimilor şi al căderilor în păcatele cele ştiute şi neştiute; ne îndreptează pe noi la limanul cel lin al credinţei, al dragostei şi al nădejdii vieţii celei veşnice.
Adu-Ţi aminte, Doamne, de noi, întru mila Ta; dăruieşte-ne nouă toate cererile cele spre mântuire, și mai ales viaţă curată şi fără de prihană; învredniceşte-ne pe noi a Te iubi pe Tine şi a ne teme din toată inima noastră şi a face voia Ta cea sfântă; pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor.
Că bun şi iubitor de oameni Dumnezeul nostru eşti şi Ţie slavă şi mulţumire şi închinăciune înălţăm, împreună cu Cel fără de început al Tău Fiu şi cu Preasfântul şi Bunul şi de viaţă Făcătorul Tău Duh; acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.”
Raisa Plăieșu