„Cruce-n cer, cruce-n pământ, / Cruce-n perna pe care mă culc, / Cruce-n masă, cruce-n casă / Cruce-n cei patru pereți ai casei. / Maica Domnului la fereastră / Dumnezeu cu noi în casă, / Toiagul lui Dumnezeu, / Sub căpătaiul meu…,” cu aceste cuvinte adormeam pe lejancă când eram încă mică, după ce mama îmi spunea o legendă sau o poveste în fiece seară și-mi mai spunea și această rugăciune. Pe care mai apoi am memorizat-o și mi-o spuneam singură.
Apoi tot mama m-a învățat și rugăciunea Tatăl Nostru și mă îndemna s-o spun nu numai seara ori dimineața, ci mereu și mai ales atunci când voi cădea și mă voi lovi sau voi avea o greutate sufletească.
Îmi amintesc cum mergeam singură prin pădure când îi duceam tatei prânzul, el lucrând pe timpuri pădurar, și cum pe cărările din pădure spuneam mereu rugăciunea Tatăl Nostru și nu-mi era frică de nimic.
Și-mi mai amintesc cuvintele mamei: „Când spui rugăciunea îți faci semnul crucii, uite, ți-i trei degețele uite-așa împreună și le duci și atingi fruntea, apoi la piept, apoi le duci pe umărul drept și pe urmărul cel stâng… Și nu uita, că aceste trei degețele simbolizează Sfânta Treime: Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Duhul Sfânt. Oriunde ai fi, mereu să-ți faci cruciță ca să fii izbăvită de cel rău, astfel vei fi păzită de Dumnezeu…”.
Această amintire și învățătură sfântă de la mama mi-a rămas în conștiință pentru toată viața. Deja mai târziu am înțeles că Crucea este simbolul vieții, o armă puternică împotriva celui rău, convingându-mă de aceasta în momentele grele de viață prin care am trecut, când apelam la acest semn prin diferite rugăciuni și mereu ieșeam cu bine și-i mulțumeam Domnului că mă ajută.
Cu adevărat am înțeles, că semnul crucii semnifică misiunea omului pe pământ. Crucea vieţii nu simbolizează doar necazurile care ne întăresc şi fără de care nu am putea învaţa nimic, ci crucea face referire şi la misiunea spirituală a fiecăruia dintre noi, căci, după ce Iisus Hristos a fost răstignit, El a înviat din morţi. Semnul crucii mai semnifică sacrificiile pe care trebuie să le facem pentru curăţirea sufletească şi închinarea în faţa Creatorului. În momentul în care îţi faci semnul Sfintei Cruci, te dăruieşti în totalitate Domnului şi celor sfinte pe calea creştină a desăvârşirii. Creştinul care îşi face cruce emană evlavie, nădejde şi smerenie.
Cinstirea Sfintei Cruci a căpătat o pondere deosebită mai ales după ce Sfânta Împărateasă Elena a descoperit la Ierusalim lemnul crucii de pe Golgota, eveniment sărbătorit în calendar ortodox de Înălțarea Sfintei Cruci, pe 14 septembrie stil nou și 27 septembrie stil vechi. În aceste zile de sărbătoare, creștinii țin post negru și rostesc rugăciuni puternice, făcătoare de minuni către Sfânta Cruce.
Semnul crucii este principalul simbolul al religiei creștine, amintind de Răstignirea lui Isus Hristos, de mântuirea oamenilor prin prisma patimilor și morții Sale și de biruința asupra răului. Crucea este astfel un semn atât al lui Hristos însuși, cât și al credinței creștinilor.
În uzul ceremonial, a face un semn al crucii poate fi, în funcție de context, un act de mărturie de credință, o rugăciune sau o binecuvântare. Braţele Crucii au şi ele o semnificaţie aparte. Cel oizontal arată că jertfa Mântuitorului se răsfrînge asupra întregii creaţii, restabileşte armonia dintre om şi creaţie. Braţul cel vertical arată actul de refacere a legăturii dintre Dumnezeu şi om, dintre ceresc şi pământesc, arată posibilitatea de îndumnezeire a omului.
În prezent suntem în perioada postului Sfinților Apostoli Petru și Pavel, perioadă în care trebuie să fim deosebiț de smeriți în fața Domnului, cu semnul crucii în rugăciune, în mărturisire, prin primirea Sfintelor Taine, săvârșirea altor rânduieli bisericești ce ne cheamă la respectarea celor șapte virtuți creștine și celor zece porunci ale Domnului. Trăim timpuri grele și orice s-ar întâmpla mereu să ne însemnăm cu semnul crucii cât mai des, măcar și de 200 ori pe zi, să învățăm pe de rost cât mai multe rugăciuni ca să fim mereu izbăviți de cel rău. Ar fi bine să facem semnul crucii peste mâncarea pee care o consumăm, peste văzduhul care-l respirăm, peste apa care o bem, peste drumul pe care mergem…
Să nu ne fie rușine să ridicăm mâna și să facem semnul crucii când trecem în fața bisericii. Chiar și atunci când dușmanul ne vorbește prin cineva cuvinte neplăcute, noi să-i răspundem în glas prin rugăciune, făcând semnul crucii.
Raisa Plăieșu, pentru Traditia.md