Veniţi toate neamurile, tot neamul omenesc şi toată limba, toată vârsta şi toată vrednicia, cu veselie să prăznuim naşterea bucuriei cea a toată lumea. Că dacă elinii, cu minciuna drăcească şi cu basme, care fură mintea şi întunecă adevărul şi vatămă, pe toata viaţa, cinsteau naşterea împăraţilor, jertfe aducând fiecare după putere, cu atât mai vârtos noi se cuvine să cinstim Naşterea Născătoarei de Dumnezeu, prin care s-a înnoit tot neamul omenesc şi amărăciunea Evei în bucurie a schimbat-o. Că Eva a auzit: „Întru dureri vei naste copii”, cu dumnezeiasca hotărâre, iar Maria: „Bucură-te, cea plină de har“. Eva: „Atrasă vei fi către bărbatul tau“, iar Maria: „Domnul este cu tine“. Deci ce vom aduce Maicii Cuvântului, în afară de acest cuvânt de laudă?
Toată făptura să se ospăteze şi să laude preasfinţita naştere a sfinţitei Ana, că a născut lumii comoară de bunătăţi nejefuită, fiindcă printr-însa Ziditorul a prefăcut-o, înomenindu-Se toata firea într-o mai bună stare. Că omul, având suflet şi trup, este o legătură a toată zidirea cea văzută şi cea nevăzută, că S-a unit Cuvântul lui Dumnezeu Ziditorul cu firea oamenilor şi, prin aceasta, cu toată zidirea s-a unit.
Deci să prăznuim şi dezlegarea neputinţelor omeneşti, că s-a dezlegat mulţimea darurilor dumnezeieşti.
Sfântul Cuvios Ioan Damaschin