Sfânta Matrona cea oarbă din Moscova, înaintevăzătoare și mărturisitoare în timpul regimului comunist din Rusia, care s-a săvârșit cu pace în anul 1952, este prăznuită de Biserica Ortodoxă la 2 mai.
Numita „cel de-al optulea stalp al Rusiei” de catre Sfantul Ioan de Kronstadt, Sfanta Matrona a fost o personalitate rara si cu totul harismatica a Bisericii Ortodoxe din Rusia, manifestand darurile duhovnicesti ale inainte vederii si tamadurii inca din copilarie. Matrona Dimitrievna Nikonova s-a nascut in anul 1885, in gubernia Tula, intr-o familie de tarani saraci, cu patru copiii. Semnele alegerii ei de catre Domnul s-au aratat inca inainte de nastere.
Din cauza saraciei in care traiau, parintii Matronei se gandeau ca dupa nastere sa o abandoneze intr-un orfelinat. Un vis prevestitor avut de mama sa, Natalia, i-a facut sa-si schimbe planul.Viitorul ei copil i s-a aratat in somn sub forma unei pasari albe, cu chip omenesc, avand ochii inchisi. La nastere, apropiatii au constat ca fetita era oarba. La Botez i-au pus numele Matrona, in cinstea Cuvioasei Matrona a Constantinopolului, care a trait in secolul al V-lea si care este pomenita pe data de 9/22 noiembrie.
Precocitatea ei duhovniceasca s-a manifestat in mai multe feluri. Peste ani, o prietena povestea ca, pe cand Matrona era inca sugar, mama ei se plangea: „Ce sa fac? Fata nu primeste san miercurea si vinerea, in aceste zile doarme intruna. Mi-este imposibil s-o trezesc”. Inca din copilarie, in timpul noptii, cand parintii dormeau, ea se furisa la coltul sfant si, intr-un mod de neinteles, lua de pe raft icoanele, le aseza pe masa si, in linistea noptii, se juca cu ele.
Foarte de timpuriu Dumnezeu a inzestrat-o cu darul clarviziunii, al facerii de minuni, al vindecarii bolnavilor, al discernamantului. „Cei apropiati observau ca ea cunostea nu numai pacatele omenesti, crimele, ci si gandurile. Ea simtea apropierea unei nenorociri, a calamitatilor naturale si sociale. Prin rugaciunile ei oamenii primeau vindecare de boli si mangaiere in necazuri. In consecinta, au inceput sa vina in casa Nikonovilor tot felul de oameni, carute cu bolnavi din satele si comunele invecinate, din tot judetul, chiar si din alte judete, precum si din alte gubernii. Erau adusi bolnavi care nu se puteau ridica din pat si pe care fetita ii punea pe picioare.”
La varsta de paisprezece ani ajunge, insotita de o prietena, in catedrala „Sfântul Andrei”, unde slujea Sfantul Ioan de Kronstadt. Dupa incheierea slujbei, Sfantul a rugat lumea adunata sa ii faca loc Matronei adresandu-i acesteia chemarea: „Matronuska, vino-vino la mine! Iata vine schimbul meu – al optulea stalp al Rusiei.” Sfanta Matrona a prevazut venirea revolutiei bolsevice („vor jefui, vor distruge bisericile si vor prigoni pe multi”) si intrarea Rusiei in cel de-al doilea razboi mondial. In 1925 se muta la Moscova.
Datorita lucrarii ei duvonicesti, pe care o va face aici timp de treizeci de ani, comunistii vor cauta sa o aresteze. Fara succes, insa: „Se mai povesteste ca, intrucat prevedea cu duhul neplacerile, Matrona parasea anumite case in graba intotdeauna in ajunul venirii la ea a militiei, deoarece locuia fara viza. Erau timpuri grele si oamenilor le era frica sa o treaca in cartea de imobil. Astfel, ea s-a salvat de la represiuni nu numai pe sine, ci si pe gazdele care o adaposteau.” „Odata a venit un militar s-o aresteze pe Matrona, dar ea i-a spus: «Du-te, du-te mai repede acasa, ai o nenorocire. Iar oarba nu va pleca nicaieri de aici, eu stau in pat, nu plec nicaieri.» El a ascultat-o. A plecat acasa: sotia lui se arsese la lampa de gaz. A reusit s-o duca la spital. A doua zi, cand s-a dus la serviciu, a fost intrebat: «Ei, ai arestat-o pe oarba?» «Pe oarba n-o voi aresta niciodata», a raspuns el.”
Z.V. Jdanova povesteste unf din minunile sfintei: „Maicuta era cu desavarsire analfabeta, dar in acelasi timp stia totul. In 1946 trebuia sa-mi sustin proiectul de diploma «Ministerul flotei militare» (pe atunci imi faceam studiile la Institutul de arhitectura din Moscova). Indrumatorul meu, nu inteleg de ce, ma persecuta tot timpul. In decurs de cinci luni nu m-a consultat nici o data, fiind hotarat sa ma «pice». Cu doua saptamani inainte de examen mi-a spus: «Maine va veni comisia si va confirma netemeinicia lucrarii dumneavoastra!» Am venit acasa plangand: tata era arestat si nimeni nu ma putea ajuta, mama se afla in intretinerea mea, si singura sansa era sa-mi sustin proiectul ca sa pot lucra. Maica m-a ascultat si mi-a spus: «Nu-i nimic, vei sustine proiectul. Diseara vom bea ceai si atunci vom discuta!». De-abia am putut sa astept pana seara si iata ca imi spune maicuta: «Sa plecam in Italia, in Florenta, la Roma, sa privim operele marilor maestri…». Si a inceput sa enumere strazile, cladirile! S-a oprit: «Iata Palazzo Pitti, iata un alt palat cu arcuri – sa faci la fel ca si acolo – cele trei etaje de jos ale cladirii cu o zidire masiva si cu doua arcuri la intrare». Eram uluita de vedenia ei. Dimineata am sosit la institut, am aplicat calc pe proiect si cu tus maro am facut toate corecturile. La ora 10 a sosit comisia. Imi analizeaza proiectul si-mi spune: «Dar proiectul e reusit, arata excelent. Sustineti-l!».”
Sfanta Matrona era si o foarte buna sfatuitoare: „Vindecand bolnavii, maica le cerea credinta in Dumnezeu si indreptarea de la pacat a vietii. Astfel, pe o femeie care venise la ea a intrebat-o daca intr-adevar crede ca Dumnezeu o va vindeca. De obicei nu vorbea mult, ci raspundea scurt la intrebari. Au ramas de la ea cateva sfaturi cu caracter general. Maica sfatuia sa ne impartasim cat mai des cu Sfintele Taine ale lui Hristos. «Aparati-va cu crucea, rugaciunea, apa sfintita, cu impartasirea cat mai deasa… In fata icoanelor sa arda candele.» De asemenea, invata sa-i iubim si sa-i iertam pe batrani si pe cei neputinciosi. (…) Matrona nu ingaduia sa dam importanta visurilor.” (…)
Sfanta Matrona din Moscova si-a prezis propria moarte cu trei zile inainte. Inainte de a trece la cele vesnice pe, 2 mai 1952, Sfanta a spus celor apropiati: „Toti, toti sa veniti la mine si sa-mi povestiti necazurile voastre, de parca as fi vie, caci eu va voi vedea, va voi auzi si va voi ajuta. Pe toti cei care imi vor cere ajutorul, ii voi intampina la moarte, pe fiecare in parte.” Dupa moartea sa, mormantul sau a devenit loc de pelerinaj.
Pe 2 mai 1999, Alexie al II-lea, Patriarhul Moscovei si al întregii Rusii, a semnat hotararea prin care Fericita Matrona este trecuta in randul sfintilor.
Moastele Sfintei Matrona cea Oarba se pastreaza in prezent la Mănăstirea „Acoperamantul Maicii Domnului” din Moscova.
Sursa: Altarul Credinței