Îi aud adeseori pe educatori, profesori în licee și școli, bibliotecari din diferite biblioteci, persoane de alte profesii, cum se plâng că sunt mereu legați la serviciu de rutina scrisului: dări de seamă, rapoarte, tabele, fel de fel de liste, explicații la diferite proiecte… zicând că așa le cer șefii cei de sus.
Dar când îi întrebi: dacă aveți de scris atâtea formalități, când mai faceți lucru de bază, când vă mai ocupați de educația copiilor?.. Ce poate să răspundă un educator, un profesor, un bibliotecar, dacă majoritatea domeniilor sunt împânzite de rutina scrisului, ale diferitor formalități cu deprinderi și cerințe sovietice, care încă nu s-au debarasat de aceste vicii ale timpului, cu vreme și sănătate pierdută, cu nopți nedormite, cheltuială de hârtie etc. Ceea ce trebuie să facem, ceea ce constituie principalul pentru viitoarea generație nu se face – nu se educă copiii, doar scriem niște rapoarte excelente, că totul e bine și frumos. Dar în realitate e o altă poveste de viață.
În continuare ași vrea să vorbesc nu despre această boală cronică a rutinei vieții, că nu se știe când se va schimba ceva în acest sens, ci despre ceva mai important. Suntem creați de Dumnezeu, am venit aici pe pământ nu să facem ce credem noi înșine, dar să dăm ascultare Domnului și să mergem prin timp, respectând mai intâi legile cerești, apoi cele pământești.
Zilele trecute discutam cu o doamnă educatoare metodistă de la o grădiniță din capitală. I-am propus pentru lucru metodic niște cărți de poezii creștine, la care ea din start îmi spune: „Curricula noastră nu ne permite să primim cărți religioase, cei de sus ne interzic să facem educația religiei în grădiniță. Că la noi în grădiniță sunt copii cu diferite religii și părinții nu ne permit la acesată temă să facem nimic!” Atunci o întreb răspicat: „Doamnă, oare câți dumnezei sunt în lume?” Evident că a coborât ochii în pămât de rușine și nu știa ce să zică…
Un alt caz, discutam cu o doamnă profesoară dintr-un liceu, ea predă Educația moral-spirituală, și-mi zice: „La noi sunt elevi de diferite religii și la orele mele eu le citesc istoria religiilor și cred că le-ajunge…” Priveam în ochii acelei profesoare și mă întrebam, cum poți să citești la clasele primare istoria religiilor?.. Iată cum sectanții de diferite religii încearcă să împiedice încă din școală copilului creștin-ortodox de a învăța la ora de religie, de a face manifestări cu tradiții și obiceiuri creștine!
Multe pătărănii de ale profesoarei ne vorbesc de o incompetență totală în predarea religiei în școală, că tot ea mă întreba: „Ce mai trebuie copiii sa cunoască noțiuni despre: candelă, icoană, rugaciune, mir, aghiasmă, sfântă liturghie, despre sărbătorile creștine etc.?.. Cred că părinții acasă trebuie să le vorbească despre aceste noțiuni!..”.
Ce puteam să-i spun, că nu aveam cu cine să vorbesc, căci și directoarea din acel liceu avea aceeași părere proastă, ca și profesoara de educația moral-spirituală! Acestea sunt cadrele didactice de azi din instituțiile de învățământ, care se ocupă doar de rutina vieții, care nu se știe când își vor lumina cugetele lor, apoi cele ale copiilor.
Doamne, ajută-i și luminează-i pe toți!
Raisa Plăieșu,
pentru Tradiția.md