În raportul său de la Adunarea Arhiereilor a Bisericii Ortodoxe Ruse din 19 iulie 2023, Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Chiril a relatat în detaliu asupra acțiunilor distructive ale Patriarhiei Constantinopolului, care contribuie la prigoana bisericească în Ucraina și la schismă în Ortodoxia mondială.
În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea (In. 16:33), a spus Domnul. În istoria Bisericii au existat, desigur, vremuri chiar mai grele decât cele prezente, dar – după promisiunea Întemeietorului Bisericii, Mântuitorul nostru Domnul Iisus Hristos – şi porţile iadului nu o vor birui. (Mt. 16:18). Slujirea mântuitoare a Bisericii de-a lungul istoriei sale s-a confruntat cu o forță ostilă care a inventat și inventează noi modalități de luptă cu misiunea evanghelică, folosind patimile omenești: ambiția, lăcomia, lașitatea, invidia.
Din păcate, unii dintre cei care se numesc slujitori ai lui Dumnezeu s-au dovedit a nu fi liberi de influența duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh (comp.: Efes. 6:12), ceea ce i-a împins la distrugerea unității Bisericii. Mă refer, în primul rând, la acțiunile anticanonice ale Patriarhiei Constantinopolului în Ucraina, care au deschis calea tulburărilor bisericești și a prigoanelor de mulți ani, iar astăzi, în deosebi de severe, a creștinilor ortodocși pe teritoriul Ucrainei.
Aceste acțiuni care au adus nenorocire întregii Ortodoxii nu s-au produs cu totul neîntâmplător într-un moment în care noi, cu o putere necunoscută de tânăra generație actuală, auzim de războaie şi de zvonuri de războaie (comp.: Mc. 13:7). Cunoaștem cuvintele Mântuitorului că nu ar trebui să fim îngroziți de aceasta. Dar alarmarea oamenilor este de înțeles, iar noi, arhipăstorii, trebuie să avem un raționament privind acțiunile noastre în condițiile actuale.
În raportul meu de la adunarea eparhială din Moscova în decembrie anul trecut, am avut deja ocazia să-mi împărtășesc gândurile că ostilitățile observate astăzi sunt rezultatul unui lung conflict civilizațional. În circumstanțele de la care a început acest conflict, vedem o dimensiune religioasă incontestabilă: este vorba de ura irațională față de popoarele care mărturisesc Ortodoxia.
Această ură a fost cea care a provocat agresiunea împotriva Iugoslaviei în anii 1990. Tocmai această ură determină amestecul brutal al statelor occidentale în viața țărilor ale căror popoare sunt purtătoare ale Ortodoxiei. Acest amestec a fost și este exprimat în șantaj economic și politic, în organizarea așa-ziselor revoluții de culoare.
Din păcate, Patriarhia Constantinopolului a devenit una din armele luptei împotriva Ortodoxiei. Multă vreme ierarhii săi de frunte, cu sprijinul forțelor politice din afara Bisericii și instigarea din partea acestora, s-au pregătit să rupă unitatea Ortodoxiei, au purtat tratative secrete și au țesut intrigi. Vorbim despre fapte și întâmplări care au avut loc în urmă cu cinci ani, un termen mare pentru zilele noastre, dar din moment ce nu ne-am mai întâlnim din 2017, cred că este necesar să le amintim.
Eram conștienți de prejudiciul pe care l-ar putea provoca acțiunile planificate ale Constantinopolului temeliilor canonice ale Bisericii, unității acesteia. Biserica Rusă a făcut tot posibilul pentru a păstra unitatea Bisericii. În august 2018 am vizitat Istanbulul. Desigur, nici atunci nu eram sigur că discuția noastră îl va opri pe Întâistătătorul din Constantinopol, dar am considerat, totuși, necesar să transmit personal Patriarhului Bartolomeu o imagine obiectivă a situației din Ucraina. Patriarhul Bartolomeu a ales să nu audă nimic, iar în toamna lui 2018, călcând în picioare sfintele canoane, a intrat în Ucraina pentru a „desființa” ierarhia Bisericii Ortodoxe din Ucraina și a legaliza schisma, acordându-i o autocefalie imaginară. În septembrie 2018, „exarhi” neinvitați din Constantinopol au sosit la Kiev.
Sfântul nostru Sinod a fost nevoit să ia decizia de a opri pomenirea Întâistătătorului Patriarhiei Constantinopolului și a accepta imposibilitatea coslujirii cu ierarhii săi, avertizând asupra amenințării unei ruperi în comuniunea euharistică. Dar pe 11 octombrie 2018, Sinodul din Fanar a anunțat „anularea” propriilor decizii istorice privind transferul Mitropoliei Kievului în jurisdicția Patriarhiei Moscovei, precum și așa-zisa restaurare a liderilor grupurilor schismatice cu care a intrat în comunicare în trepte de preoți. Cu profundă întristare am fost nevoiți, așa cum o cer canoanele, să luăm o decizie cu privire la imposibilitatea de a continua comuniunea euharistică cu Patriarhia Constantinopolului.
Toate eforturile ulterioare ale Fanarului și ale curatorilor săi externi au fost direcționate spre a obține sprijinul altor Biserici Ortodoxe Locale. După un timp considerabil, Întâistătătorii Bisericilor Eladei, a Alexandriei și a Cipruluui au reușit să realizeze deciziile necesare Constantinopolului, luate sub presiuni severe din partea unor persoane din afara Bisericii, folosind argumente etnofiletiste, cu încălcări flagrante ale procedurilor sobornicești stabilite. Este caracteristic că în Biserica Alexandriei nu a existat deloc o discuție sobornicească cu privire la chestiunea ucraineană, în timp ce în celelalte două Biserici pe care le-am menționat declarațiile sobornicești sau sinodale publicate erau vagi și ambigue.
Este necesar să înțelegem clar: forțele politice mondiale influente, ostile nu numai Rusiei și Ortodoxiei, ci și, așa cum putem judeca acum, viziunii creștine asupra lumii în ansamblu, și-au propus și își propun o sarcină mai amplă decât doar izolarea duhovnicească a poporului ucrainean, opoziția acestuia față de poporul rus fratern și extrem de apropiat duhovnicește, cu care formează împreună o singură civilizație care urcă la epoca Sfintei Rusii. Un alt obiectiv și mai global este de a rupe sau, în cele din urmă, a slăbi legăturile duhovnicești dintre lumea noastră ortodoxă est-slavă și comunitatea ortodoxă din Mediterană și Orientul Mijlociu.
O altă sarcină soluționată de forțele ostile Ortodoxiei este aceea de a împiedica păstrarea fundamentelor creștine ale leagănului civilizației moderne a Europei. Cu alte cuvinte, se face totul pentru a distruge Ortodoxia și, în cele din urmă, pentru a distruge în principiu întreaga moștenire creștină.
Trebuie să recunosc, vreau să spun încă o dată, că parțial sarcina schismei printre ortodocși a fost realizată. Schisma, inițiată de Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului, a făcut extrem de dificilă comuniunea spirituală a Bisericii Ruse cu o parte semnificativă a lumii greco-ortodoxe. Acest lucru, desigur, a slăbit considerabil vocea marturiei ortodoxe în lumea modernă – un rezultat de care, aparent, și aveau nevoie ideologii și comandatarii schismei.
Cu toate acestea, dușmanii Bisericii nu au reușit să-și atingă pe deplin scopul. Chiar și în Ortodoxia greacă s-au găsit mulți ierarhi curajoși, preoți, teologi care nu au recunoscut actul fără de lege al Constantinopolului, nu au intrat în comuniune cu lideri pseudobisericești schismatici care se numesc mitropoliți și episcopi. Domnul să întărească puterea tuturor celor care astăzi susțin adevărul și se opun schismei în Ortodoxa Ecumenică!
Majoritatea Bisericilor Locale și-au arătat în mod clar refuzul de a recunoaște atât organizația nou creată din schismatici, cât și „noua eclesiologie” a Patriarhiei Constantinopolului care stă în spatele acestui act.
Tulburările semănate de Fanar au dat roade amare și, în special, au dus la persecuția deschisă a Bisericii Ortodoxe din Ucraina de către autoritățile statului. La scurt timp după insurecția Constantinopolului în Ucraina, au început să fie adoptate legi discriminatorii împotriva Bisericii Ortodoxe canonice, s-a răspândit calomnia în mass-media și s-a încurajat intoleranța și ura față de Biserica Ortodoxă din Ucraina. Cu ajutorul forței brute, bisericile au fost și sunt confiscate ilegal. Perchezițiile au fost și se fac în continuare în biserici, precum și în locurile de reședință ale ierarhilor și clericilor. Clerul a fost și este supus unei presiuni brutale prin interogatorii umilitoare din partea serviciilor speciale, sub presiunea unei mulțimi exaltate, unind adesea schismaticii cu cei mai exotici păgâni și oameni care sunt în general străini de orice credință.
Sursa: Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei