La 10 aprilie, în Duminica a 5-a a Postului Mare, ziua pomenirii cuvioasei Maria Egipteanca, Sanctitatea Sa Patriarhul Chiril a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie în biserica „Acoperământul Maicii Domnului” pe câmpiile Liuberțî, or. Moscova, după a cărei încheiere a rostit o predică, referindu-se, printre altele, la problema puterii și destinației ei adevărate.
Aș vrea să spun câteva cuvinte cu privire la citirea evanghelică de azi (Mc. 10:32-45). Ca și tot ce e scris în Evanghelie, este o povestire minunată și are atribuție la fiecare dintre noi. Vă amintesc: ucenicii Mântuitorului merg la Ierusalim și între ei se iscă o discuție aprinsă: cine dintre ei este mai important, cine trebuie să șadă de-a dreapta și de-a stânga Învățătorului? Și Domnul le spune: „Care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru; și care va vrea să fie întâi între voi” – și în continuare rostește niște cuvinte, absolut neînțelese, neraționale, neavând sens – „să fie slugă tuturor.”
Însă în Evanghelie nu există nici un cuvânt fără sens – totul este încărcat cu o semnificație înaltă! Deci, ce înseamnă – a fi întâiul și concomitent slugă? Să fii mare și totodată slugitor? Acestea semnifică următoarele: în fața Domnului toți oamenii sunt egali și la Înfricoșătoarea Judecată Domnul nu va întreba ce funcție ai ocupat. Ai fost ostaș sau general? Ai fost un muncitor simplu sau în vârful puterii? Cu ce automobil te-ai plimbat? Și în genere, ce importanță istorică ai avut și ai pe pământ? Domnul nu va întreba nimic din toate acestea.
El va întreba doar: ai ajutat aproapelui tău? Ai fost slugă altuia? Ai fost slugitor pentru alții? Dar îndeosebi El va întreba pe cei care sunt la putere.
De aceea cuvântul meu azi este adresat celor care dețin puterea: țineți minte în ce constă semnificația puterii și de ce Domnul a îngăduit să veniți al putere. Nu pentru ca să vă delectați cu această putere. Nu pentru ca să vă simțiți confortabili și fericiți, dar numai pentru faptul ca să slujiți altor oameni și să le ajutați. Doar aceasta poate îndreptăți persoana ce se află la putere.
Uneori auzim următoarele: avem un șef bun, el are grijă de noi – este bine dacă e așa. Însă dacă acest șef începe să se convingă pe sine însuși că este bun, deoarece a ajutat cuiva să primească apartament, a dat cuiva o primă, în acest caz gândurile acestea trebuie alungate cât mai departe, ținând minte cuvintele lui Dumnezeu: trebuie să fii slugă tuturor. Aceasta înseamnă că totul ce înfăptuiești, trebuie să fie orientat spre bunăstarea altor oameni. Nu spre binele personal – spre binele altora. Iar cine nu crede acestor cuvinte – să deschidă Evanghelia de azi. În acest caz puterea va fi pentru voi nu spre pierzanie, ci spre mântuire. În acest caz puterea oferă posibilitate a intra în Împărăția Cerurilor și atunci puterea va fi binecuvântată de Dumnezeu și recunoscută de popor. Dragoste și recunoștință se vor revărsa asupra unor astfel de conducători – acestea ne învață azi cuvântul lui Dumnezeu.
Iar acum haideți să vorbim ce înseamnă putere. Nu este obligatoriu să fii un președinte, un guvern, un gubernator, șef de raion sau director de uzină – nu este așa. Chiar dacă oamenii sunt uniți într-un colectiv mic – întotdeauna se va găsi un lider, așa e făcută lumea. Calitatea de lider poate fi determinată de funcția deținută, de situația în societate, dar și de calitățile personale. Nu este întâmplător că despre astfel de persoane se spune: este un conducător înnăscut, el întotdeauna duce după sine alți oameni.
Însă cei care în funcție de postul ocupat sau de vocație, sau datorită talentului lor devin lideri, trebuie să țină minte că este foarte periculos să fii lider, deoarece cui i se dă mult, mult i se va cere. Și dacă liderul devine ispită pentru alții, dacă liderul aduce nenorociri altora, atunci el își duce sufletul la pierzare. Probabil, dacă o asemenea persoană ar fi văzut în vis soarta ce îl așteaptă după mormânt, ar fi spus: „Ducă-se această putere cât mai departe!” Dar Domnul nu arată nimănui dintre noi ce ne așteaptă după moarte. Ne vorbește prin cuvintele Evangheliei de azi: „Care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru; și care va vrea să fie întâi între voi, să fie slugă tuturor”. Cu alte cuvinte, în viață nu poate fi nimic mai presus decât slujirea apropiaților și cu cât mai sus se urcă persoana, cu atât mai mult se răspândește sfera responsabilității sale pentru a fi slugă pentru oameni, pentru popor, iar referitor la Biserică – pentru enoriași.
Aceste cuvinte minunate ne ajută să înțelegem ce semnifică să fii întâiul și să ai putere. Cu toate acestea Domnul nu respinge însăși necesitatea de a avea întâietate și putere. El doar nu a spus: „Nu trebuie să fie între voi nici cei întâi, nici cei mari”. Probabil că ar fi putut să spună, dar nu a spus-o. Deoarece aceasta ar fi însemnat să respingă însăși instituția puterii, fără de care societatea nu poate exista. Există o atare noțiune ca „anarhia” – este perioada cea mai îngrozitoare din istoria omenirii, când puterea dispare, când ea nu aparține nimănui, când se dărâmă totul, când ies la iveală cele mai îngrozitoare patimi și înclinații spre păcat ale oamenilor și nu există nimeni, cine ar putea opri pe cei ce păcătuiesc și fac crime, cine să instaureze ordinea.
Puterea este o instituție indispensabilă, de Dumnezeu instaurată, care însoțește viața societății umane pe tot parcursul ei. Dar, după cum vedem, puterea este și o ispită mare și deseori se întâmplă că persoana care a ajuns în vârful puterii uită de toate și folosește puterea pentru a-și extinde și mai mult împuternicirile sau a viețui mai bogat și mai liniștit.
Evanghelia de azi se adresează, în primul rând, celor care dețin puterea – mare, medie sau mică, doar fiecare dintre noi are putere asupra cuiva. În familie cineva este lider – soțul, deseori și soția, frații sau surorile mai mari. În orice organizație umană, în orice colectiv de persoane în mod obligatoriu apare un lider neformal – o persoană mai cultă, mai deșteaptă, mai înțeleaptă, mai bună sau mai puternică. Și fiecare cine capătă putere, chiar și una foarte mică, trebuie să țină minte cuvintele Evangheliei de azi: „Care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru; și care va vrea să fie întâi între voi, să fie slugă tuturor”.
Dea Dumnezeu ca prin acest duh, prin acest adevăr, prin aceste semnificații să se umple inimile și mintea celor care sunt la putere. Și neapărat ca rezultat va surveni autoritatea imensă a acestor oameni în fața celor asupra căror domnesc. Însă anume de aceasta are nevoie conducătorul, acela care are putere asupra altora – să se bucure de respect, autoritate, ascultare nu din cauza fricii, dar a conștiinței. Să ajute Domnul tuturor celor care dețin putere. Încă odată menționez, este vorba nu doar de puterea de stat, nu doar de puterea în colective mari, dar și de puterea în familie, de puterea în rândul prietenilor, de puterea formală și non formală. Dacă omul capătă putere, adică o influență deosebită asupra celor din jur, el trebuie să țină minte că astfel el obține și responsabilitate în fața lui Dumnezeu, în fața oamenilor.
Fie ca Domnul să ajute tuturor celor care se află la putere, precum și nouă tuturor, când devenim cei dintâi sau mari, să ținem minte cuvintele Lui și întotdeauna să corelăm împuternicirile noastre cu posibilitățile privind ceea ce așteaptă Domnul de la noi – smerenie, fără de care nu poate exista slujire adevărată a persoanei ce deține putere asupra apropiatului. Fie ca Domnul să înțelepțească pe toți cei care sunt la putere și pe toți acei care se supun acestei puteri. Deoarece nu este stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt rânduite. (Rom. 13:1). Aceste cuvinte semnifică că trebuie să avem respect față de cei ce dețin puterea, însă respectul trece în dragoste adevărată și recunoștință, când puterea slujește așa cum învață cuuvântul lui Dumnezeu.
Patriarchia.ru