La începutul lunii martie 2025, președintele parlamentului Moldovei, Igor Grosu, a avut o întrevedere cu episcopul Nectarie numit recent de către conducerea Bisericii Ortodoxe Române pentru „Mitropolia Basarabiei”. Potrivit serviciului de presă al ultimei, interlocutorii au convenit să întărească cooperarea dintre instituțiile statului și biserică. În prezent, în Moldova Biserică canonică este Mitropolia Chișinăului și a întregii Moldove, majoritatea parohiilor aparțin ei. Cu toate acestea, „Mitropolia Basarabiei” lucrează activ în scopul racolării enoriașilor și clerului. La ce poate aduce sprijinul statului acordat unei asemenea „biserici” a povestit într-un interviu pentru «Евразия.Эксперт» politologul, redactorul-șef al portalului traditia.md Victor Josu.
– Întâlnirea președintelui parlamentului Moldovei, Igor Grosu, cu episcopul „Mitropoliei Basarabiei” a Bisericii Ortodoxe Romane, Nectarie, a demonstrat din nou sprijinul activ acordat Bisericii Române din partea autorităților. Ce obiective urmăresc autoritățile moldovenești?
– Așa-numita Mitropolie a Basarabiei, deși se bucură de toate drepturile unei persoane juridice după pierderea de către statul moldovenesc, în 2001, a dosarul respectiv la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, continuă să rămână ceea ce a fost de la apariția sa în anul 1992 – o organizație de schismatici care au încălcat jurământul preoțesc și legile bisericești (canoanele) prin modul în care au trecut de la Biserica Ortodoxă Rusă la cea Română. Faptul că Biserica Ortodoxă Română i-a acceptat pe respectivii schismatici în componența sa prin, chipurile, „reactivarea” Mitropolie istorice a Basarabiei (care a existat în anii 1925-1940 și 1941-1944) nu schimbă datele problemei. Odată cu alegerea, în luna ianuarie a anului curent, a încă unui episcop pentru „Mitropolia Basarabiei” Patriarhia Română nu a făcut decât să dea un nou impuls schismei bisericești din Moldova.
Acum în ceea ce privește susţinerea acestei organizaţii de către actualele autorităţi moldovene. În primul rând, acest sprjin se încadrează în politica dânșilor de „românizare” a Moldovei. Nu se vorbește deschis despre unirea politică cu România, se aud doar declarații despre „integrarea europeană”, dar realmente totul se face ca să nu mai avem la noi nimic moldovenesc, ca să fie doar românesc. Și nu ar fi nimic grav dacă ne-am referi la fenomenele de creație artistică, la domeniul culturii unde de foarte multe ori este imposibil să tragi o linie de demarcare dintre „moldovenesc” și „românesc”. Din păcate, în cazul nostru numai a cultură nu miroase, asupra toate domină factorul politic. Printre ultimele exemple scandaloase este și cel al manualului „Istoria românilor și universală” pentru clasa a XII-a aprobat de Ministerul Educației din Moldova, ai cărui autori sunt acuzați că justifică regimul de ocupație al lui Antonescu și Holocaustul desfășurat de el pe teritoriul nostru în timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei.
În al doilea rând, susținând demonstrativ „Mitropolia Basarabiei”, președinta Maia Sandu și camarazii dânsei încearcă să exercite indirect presiuni asupra bisericii canonice – a Mitropoliei Chișinăului și a întregii Moldove. Din 1994, când Biserica Ortodoxă din Moldova a primit de la Patriarhia Moscovei tomosul de biserică de sine stătătoare, Chișinăul sub aspect administrativ nu mai este subordonat Moscovei, relația rămâne una exclusiv duhovnicească și canonică. Dar nici o astfel de conexiune nu este pe placul actualei guvernări. În politica față de biserică guvernanții noștri acționează după aceleași „repere metodice”, venite din Occident, ca și liderii statelor baltice – aceștea să străduie prin fel și chip să „rupă” bisericile locale de la Biserica Ortodoxă Rusă, în a cărei jurisdicție canonică ele continuă să rămână. Pe politicieni nici măcar nu-i interesează faptul că, în practică, astfel de „rupturi” nu pot duce decât la amplificarea schismelor existente sau la apariția unor schisme noi, adică la distrugerea unității bisericești.
– Care este interesul României să promoveze în Moldova „Mitropolia Basarabiei”? Ce obiective pe termen lung se urmăresc în spatele acestei politici?
– Pentru clasa politică românească „Mitropolia Basarabiei” este, precum le place să spună domnilor de la București, „prima instituție din Republica Moldova de unificare a neamului românesc”. Ideea unirii tuturor românilor într-un singur stat constituie pentru ei un scop strategic, chiar dacă nu e declarat. De aici și interesul statului român de a sprijini politic și financiar schisma bisericească din Moldova.
Iată doar un singur exemplu. La la 21 iune 2023, în parlamentul României a fost depus un proiect de lege inițiat de șeful cabinetului de miniștri, Marcel Ciolacu, prin care guvernul țării vecine alocă „Mitropoliei Basarabiei” anual, începând cu 1 ianuarie 2024, un sprijin financiar în valoare de 2 milioane de euro. Și vorbim acum doar de sprijinul făcut public, fără a lua în calcul fondurile transferate în secret.
La rândul său, Patriarhia Română care pune accentul pe „libera alegere a preoților” (de parcă nu ar exista jurământul de iereu depus la hirotonie înaintea lui Iisus Hristos, de a păstra unitatea Bisericii create de El) și pe faptul că, potrivit opiniei reprezentanților Bisericii Române, „peste 82 % dintre cetățenii Republicii Moldova sunt etnici români”. Precum li-i obiceiul, frații români preferă să ingnore o realitate evidentă și anume: absoluta majoritate din acești „peste 82 %” se identifică ca etnici moldoveni, place aceasta cuiva ori nu.
Notă: Conform recensământului din anul 2024, 77,2 % dintre cetățenii Moldovei și-au indicat etnia ca moldoveni și doar 7,9% s-au autointitulat români. Cu toate acestea, partidul de guvernământ și administrația președintăi Maia Sandu, care are cetățenie română, continuă să încurajeze moldovenii să se identifice drept români și să numească limba lor maternă limba română. Bucureștii susțin acest curs, inclusiv prin finanțarea organizațiilor și inițiativelor publice de orientare proromânească. Potrivit EU Aid Explorer, România a cheltuit în ultimul deceniu peste 200 de milioane de dolari pentru sprijinirea societății civile din Moldova, cea mai mare parte fiind destinată programelor de educație și media.
– Care este poziţia Mitropoliei Chişinăului și a Moldovei a Patriarhiei Moscovei, asupra căreia autorităţile treptat intensifică presiunile?
– Pentru Mitropolia Chișinăului și a întregii Moldove cel mai greu an în acest sens a fost 2023, anume atunci s-au accentuat presiunile asupra mitropolitului Vladimir (Cantarean), Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe din Moldova, pentru a-l constrânge să rupă orice relații cu Patriarhia Moscovei. S-au folosit diverse mijloace: mituirea preoților, o campanie agresivă în mass-media cu acuzații la adresa Patriarhului Chiril, a apărut chiar și o inițiativă a unui „grup de clerici” de a trece cu „întreaga Mitropolie a Moldovei” în componența Patriarhiei Române.
Cu toate acestea, în pofida faptului că autoritățile și-au pus sarcina de a rupe momentan cât mai multe comunități, în decursul anului din cele 1 347 de comunități religioase canonice au trecut la schismatici, în mod samovolnic și fără carte canonică doar 23 de parohii. Putem spune că, în linii mari, Biserica noastră a rezistat acelei provocări. Și asta ne insuflă o speranță pentru viitor, și anume că Biserica Moldovei își va păstra actualul statut canonic în cadrul Patriarhiei Moscovei.
– Care sunt scenariile de evoluție a situației și ce riscuri sunt create prin încercările autorităților moldovenești de a folosi biserica în scopuri politice?
– Riscul principal, atunci când Biserica este folosită în scopuri politice, rămâne permanent același: dezbinarea credincioșii ortodocși, a poporului bisericesc care constituie un tot unitar în tabere diferite, uneori opuse. Credința unește, în timp ce politica separă, așa a fost întotdeauna. Bineînțeles, în condițiile pluralismului politic este imposibil să-i împingi pe toți într-un singur partid, dar este important ca pastorii noștri – episcopatul, preoțimea – să rămână departe de luptele politice și să nu se implice în campaniile electorale de partea unor sau altor concurenți. În același timp, vocea Bisericii trebui să răsune și în perioadele unor asemenea campanii, îndemnând politicienii la un discurs calm și creativ, la o politică constructivă, fără ostilității reciproce.
În ceea ce privește evoluția situației în sfera bisericească, indiferent de eventualele demersuri ale Patriarhiei Române ce pot să urmeze, noi sperăm că Moldova va putea evita scenariul ucrainean: confiscări în forță a sfintelor lăcașe de către schismatici, bătăi ale preoților și credincioșilor, adoptarea unor legi de interzicere a bisericii și altele asemenea. În orice caz, astăzi nu există premise pentru un astfel de scenariu. Dar nici nu putem spera că Biserica noastră Ortodoxă din Moldova va fi lăsată să-și continue în pace lucrarea sa mântuitoare. Astfel că noi toți – episcopii, parohii și nu în ultimul rând enoriașii – trebuie să rămânem fideli Bisericii canonice.
În imagine: Fotografie de pe site-ul „Mitropolei Basarabiei”, în locul acoperământului ortodox tradițional al prestolului – drapelul național al României.