Iubiți întru Domnul preasfințiți arhierei, preacucernici preoți și diaconi, iubitori de Dumnezeu monahi și monahii, dragi frați și surori!
HRISTOS A ÎNVIAT!
Cu aceste cuvinte întăritoare de viață și purtătoare de imensă putere duhovnicească, vă salut cu toată inima și vă felicit cu marele și luminosul praznic al Sfintelor Paști.
Nu întâmplător tradiția Bisericii numește această zi „sărbătoare a sărbătorilor și praznic al praznicelor”, căci Învierea lui Hristos este fundamentul tare al credinței și speranței noastre. În ea se află schimbarea și reînnoirea fiecărui om, lumina vieții veșnice și izvorul bucuriei inepuizabile. Învierea lui Hristos a nimicit cei mai teribili dușmani ai neamului omenesc – păcatul și moartea, a distrus bariera dintre Dumnezeu și oameni și ne-a eliberat de puterea celui rău.
Mărturisind Învierea Mântuitorului, Sfântul Nicolae al Serbiei scria că „biruința lui Hristos este singura biruință de care se pot bucura toate ființele umane, de la începuturile lumii până la sfârșitul acesteia. Oricare altă biruință pe pământ a împărțit și împarte oamenii… Și numai biruința lui Hristos este asemenea soarelui, care răspândește raze luminoase asupra tuturor celor care stau sub el” (Cuvinte duhovnicești. Evanghelia despre Biruitorul morții).
Aceasta înseamnă că fiecărui om care tânjește după mântuire, fiecărui credincios care-L urmează pe Hristos, i s-a dat posibilitatea de a înfrunta păcatul și a deveni, după cum spune apostolul și evanghelistul Ioan, „fiu iubit al lui Dumnezeu” (1 Ioan 3:1).
Prăznuind Paștile, sărbătorim nu trecerea dintr-o țară în alta, fie ea și Tărâmul Făgăduinței, așa cum sărbătoreau Paștile evreii Vechiului Testament, bucurându-se, timp de multe secole, de eliberarea din robia egipteană. Pentru noi praznicul Paștilor are o altă semnificație. Și anume faptul că Domnul ne-a eliberat din întunericul păcatului și din umbra morții (Luca 1:79) și ne-a dăruit Împărăția Cerurilor.
„La lumina libertății a scos Hristos prizonierii îndurerați și strălucind de bucurie i-a ridicat la înălțimi cerești,” (Imn XXXVIII) – aceste versuri inspirate ale Sfântului Efrem Sirul exprimă adânca trăire a tainei pascale – taina izbăvirii omului de răul care îl afectează. Răul nu a dispărut, dar omul a dobândit, prin harul lui Dumnezeu, posibilitatea de a lupta cu el și de a-l birui prin pocăință, rugăciune și împărtășire din Trupul și Sângele Mântuitorului prin Taina Sfintei Euharistii. De aceea, împreună cu apostolul Pavel, mărturisim că Duhul Celui ce a înviat pe Iisus din morţi va învia și trupurile noastre muritoare, prin Duhul Său care locuiește în noi (Romani 8:11).
Paștile Domnului marchează trecerea de la putreziciunea pământească la viața veșnică cu Dumnezeu, la unitatea cu Creatorul și Răscumpărătorul nostru. De aceea, bucurându-ne de Învierea lui Iisus pentru noi și primind cu recunoștință Paharul mântuirii (Psalm 115:4), în care Biserica ne dă adevărata hrană și băutură a nemuririi – Trupul și Sângele lui Hristos, vom slăvi neîncetat pe Domnul prin fapte de iubire și milostenie, arătându-ne astfel ucenici credincioși ai Lui.
Și chiar dacă efortul și progresul nostru în a lucra cele ale lui Dumnezeu pot părea uneori un modest ban al văduvei (Marcu 12:42), să avem întotdeauna grijă ca tăria credinței și nădejdii noastre să nu slăbească, știind că osteneala noastră nu este zadarnică înaintea Domnului (1 Corinteni 15:58).
Să aducem laudă și slavă Mântuitorului Înviat, să ne îmbrățișăm unii pe alții cu iubire și să împărtășim veșnica bucurie pascală cu fiecare om cu care Dumnezeu ne va aduce împreună pe drumul vieții noastre, mărturisind prin cuvânt și faptă că
HRISTOS A ÎNVIAT CU ADEVĂRAT!
+CHIRL, PATRIARHUL MOSCOVEI ȘI AL ÎNTREGII RUSII
Paștele Domnului
Anul 2025