Doi idoli politici se inoculează artificial în mintea moldovenilor: europenism și românism, al căror scop esențial este depărtarea de la Hristos. Cum zicea cineva, diavolul pe lângă faptul că este teribil, e și grotesc. Dacă prinzi al doilea moment, identificarea acestui mascat încornorat devine mai ușoară.
Un ziar propagandistic cu numele butaforic „Glasul creștin-ortodox” (din octombrie 2025) a ajuns să fie distribuit printre studenții de la Facultatea de teologie din cadrul USM. Cel puțin, căci tirajul indicat de 20 000 de exemplare inspiră încredere într-o posibilă distribuție masivă. Cât de creștin-ortodox este glasul celor care l-au creat, urmează să vedeți în paginile sale. Ținta evidentă este promovarea ideii trecerii preoților și enoriilor în organizația schismatică „Mitropolia Basarabiei” (care este de o aceeași urzeală și duh ca și „ПЦУ”-ul fanariot din Ucraina) și unirii cu România (de parcă nu am fi deja uniți cu frații de peste Prut în Hristos, prin credința noastră comună ortodoxă).
„Odată ce ai făcut din lume un scop şi din credinţă un mijloc, e aproape sigur că l-ai câştigat pe om de partea ta, şi prea puţin contează pentru ce anume scop lumesc a optat. E suficient ca demonstraţiile, pamfletele, planurile de bătaie, mişcările, cauzele şi cruciadele să-i devină mai importante decât rugăciunile, slujbele şi milostenia, şi omul e al nostru – cu cât mai „religios” (în termenii de care ţi-am vorbit), cu atât mai definitiv al nostru. Avem din ăştia cu cazanele pe aici, pe jos.” (C. S. Lewis, „Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr”, Scrisoarea a 7-a)
Nu este nevoie de un mare efort intelectual ca să observi în comunicatele din ultimii ani ale organizației „Mitropolia Basarabiei” adresate Bisericii Ortodoxe din Moldova o dramatică răutate, un ton agresiv, arogant și un profund resentiment sectar, în jurul căruia se și învârte tot sensul acestei entități canonic ilegale, menite de fapt să slăbească și să dezbine lumea ortodoxă din Moldova.
Promovând obsesiv unirea politică cu România, printr-o sugestionare colectivă bazată pe: mânuirea părtinitoare a evenimentelor istorice, ce sunt interpretate prin prisma exclusivismului național și omiterii faptelor incomode; răspândirea unor idei pseudo-creștine, în esență anti-creștine, cum ar fi, bunăoară, naționalismul și xenofobia, bazate pe trufie și invidie – organizația „Mitropolia Basarabiei” omite scopul esențial al creștinismului. Ceea ce duce la un tip de idolatrie mascată sub un fard creștin. Adică atunci când în locul lui Dumnezeu sunt puse idei politice sau naționaliste la care cu toții trebuie să ne închinăm, altfel vom fi plasați orwellian în tabăra dușmanilor (desigur, celora de la răsărit).
Războiul din Ucraina, ca și pandemia Covid subit dispărută, au scos la lumină năstrușnicii morbide, care tot mocneau în așteptarea ieșirii la suprafață. Acum ele sunt în proces de desfășurare. Celui care are i se mai dă, iar celui care n-are i se ia și ceea ce crede el că ar avea.
Să revenim la ziar, în care pot fi observate mai multe falsuri și contradicții. Îndeosebi sunt „concludent” redate „Beneficiile Mitropoliei Basarabiei”, și anume: „1) Asistență financiară și susținere din partea Patriarhiei Române; 2) Proiecte viitoare și ajutorul pentru comunități; 3) Beneficiile economice și sociale; 4) Beneficiile culturale.” Cu descrieri plasate sub fiecare rubrică, care mai mult seamănă la un program politic-electoral, deloc religios, unde locul lui Dumnezeu este ocupat de altceva, fie că-i spunem economie, cultură, neam sau limbă. Aici Hristos este absent, iar „beneficiul” mântuirii sufletului lipsește complet din program. Căci într-adevăr nu este. Vorba ceea, fiecare pasăre pre limba ei piere.
În aceeași ordine de idei, la pagina 8: „Rolul Mitropoliei Basarabiei: 1) Promovarea limbii române și a culturii ortodoxe; 2) Editarea de cărți teologice și tipărirea de manuscrise; 3) Educația tinerelor generații în spirit românesc; 3) Păstrarea unității culturale și spirituale chiar în vremuri grele.”
Ceea ce nu e rău pentru o asociație obștească culturală, dar nicidecum pentru o organizație ce se vrea Mitropolie, al cărei scop și rol ar trebui să fie în primul rând mântuirea sufletelor și unirii omului cu Hristos, prin depășirea interioară a celor lumești. Iarăși observăm o vădită încurcătură, când mijlocul devine scop, iar scopul mijloc.
Un alt exemplu important. În ziar stă scris, pagina 6: „Astăzi, („Mitropolia Basarabiei”, s.n.) este recunoscută ca succesoarea legitimă a Mitropoliei istorice dinainte de ocupația sovietică.” Nu este clar de către cine este recunoscută. Dar de fapt afirmația citată reprezintă un fals cât Catedrala din București de mare. Căci succesoarea Mitropoliei Basarabiei din perioada interbelică este actuala Mitropolie a Chișinăului și a întregii Moldove și acest fapt este ușor demonstrabil. Despre această problemă centrală, de o mare importanță de fapt, cei de la „Mitropolia Basarabiei” scriu chiar și pe propriul site, ce-i drept într-un mod ambiguu:
„Mitropolia Basarabiei trebuia recunoscută de Guvern şi ca succesoare de drept a Mitropoliei Basarabiei dinainte de 1944, mai ales că, la 26 septembrie 2001, Guvernul Republicii Moldova aprobase, prin Hotărârea nr. 1008, modificarea introdusă în statutul Mitropoliei Moldovei (supusă canonic Patriarhiei Ruse) prin care aceasta era declarată şi recunoscută succesoarea de drept a Mitropoliei Basarabiei.
La 2 februarie 2004, Curtea Supremă de Justiţie a anulat Hotărârea Guvernului nr. 1008 din 26 septembrie 2001; totuşi, chiar dacă Mitropolia Moldovei nu era recunoscută succesoarea juridică a Mitropoliei Basarabiei, actuala Mitropolie a Basarabiei era considerată doar succesoarea istorică, canonică şi spirituală a Mitropoliei Basarabiei de până la 1944. De aceea, la 7 mai 2004, Mitropolia Basarabiei a depus la CEDO o cerere împotriva Republicii Moldova pentru a fi recunoscută succesoarea de drept a Mitropoliei Basarabiei de până la 1944. Dosarul are nr. 23125/ 04 şi a fost comunicat Guvernului Republicii Moldova la 29 iunie 2004. Când se va obţine recunoaşterea acestui fapt vor putea fi recuperate proprietăţile şi bunurile Mitropoliei Basarabiei, confiscate sau naţionalizate.”
Deci „recunoașterea” urmează a fi încă obținută. Deși în general nu prea înțeleg cum poate o instanță de drept civil, mai ales din acelea aflate în țări îndepărtate și care ușor pot încurca Moldova cu Maldive, să decidă chestiuni care țin de dreptul bisericesc și istoria Bisericii noastre?..
Am mai scris la acest subiect aici și aici.
Un lucru îmi este clar, cât timp Patriarhia Română este părtașă la această aventură trufașă și filetistă numită „Mitropolia Basarabiei”, atâta timp o reală prietenie și conlucrare frumoasă între noi și ea nu va fi posibilă. Cu regret.
Iereu Anatolie Juraveli