În Sfânta Evanghelie după Matei, capitolul 1, versetul 17 se spune: „…Așadar, toate neamurile de la Avraam până la David sunt paisprezece; și de la David până la strămutarea în Babilon sunt paisprezece; și de la strămutarea în Babilon până la Hristos sunt paisprezece neamuri.”
Dar cine este neamul nostru, din care ne-am născut noi, care a fost mântuit de Iisus Hristos? Cine suntem noi astăzi pe pământ? Cu ce răsplătim noi, cei ce trăim în zilele noastre, această mântuire?… Nașterea Lui Iisus Hristos este și nașterea neamului nostru, din care venim și noi. De aceea e timpul să luăm aminte, să cinstim cu adevărat nașterea lui Iisus Hristos, că ea este și a noastră naștere cu tot ce ne-a lăsat și ne-a învățat Mântuitorul să facem!
De ce am venit pe pământ?… Cum omul azi, prin existența sa trebuie să răspundă în fața Nașterii Domnului? Omul de astăzi este chemat să răspundă în fața Nașterii Domnului nu prin cuvinte sau declarații sau postire deșartă, ci prin modul concret al existenței sale. Sărăbătorirea Nașterii Domnului nu este doar o amintire liturgică, ci o judecată tainică a vieții fiecăruia.
= Prin întruparea vieții în iubire
Nașterea lui Hristos arată că Dumnezeu se face mic pentru a-l ridica pe om. Răspunsul omului este coborârea din egoism spre iubirea jertfelnică, spre atenția față de cel slab, singur, marginalizat. Acolo unde omul iubește, Hristos se naște din nou.
= Prin asumarea smereniei
Peștera Betleemului devine oglinda conștiinței: există sau nu loc pentru Dumnezeu în viața mea? Omul contemporan răspunde prin lepădarea autosuficienței, a mândriei intelectuale și a falsei autonomii, recunoscând că are nevoie de Dumnezeu.
= Prin curățirea inimii
Nașterea Domnului cere un „Betleem interior”. Omul răspunde prin pocăință, iertare și lucrare lăuntrică, făcând din inimă un spațiu locuibil pentru har, nu un loc aglomerat de zgomot și patimi.
= Prin responsabilitate morală și adevăr
Hristos Se naște ca Adevăr într-o lume a compromisului. Existența omului devine răspuns atunci când el trăiește în dreptate, onestitate și fidelitate față de bine, chiar cu prețul suferinței.
= Prin transfigurarea suferinței
Nașterea în sărăcie arată că suferința nu este abandon, ci loc de întâlnire cu Dumnezeu. Omul răspunde prin răbdare, sens și nădejde, nu prin deznădejde sau revoltă sterilă.
Astăzi, omul răspunde Nașterii Domnului prin a deveni el însuși un „loc” al întrupării: o viață trăită în iubire, smerenie, adevăr și nădejde.
Dacă Pruncul Hristos se naște în inima fiecăruia, atunci existența omului devine o mărturie vie a Nașterii Domnuluui.
Raisa Plăieșu,
pentru Traditia.md