Auzim adesea de la oamenii care sunt departe de credință sfaturi despre cum să îmbunătățim Biserica: „Biserica trebuie să facă asta”, „ar fi de folos pentru Biserică anume aceasta”, „Biserica are nevoie de ceea” etc.
Mitropolitul Antonii (Pacanici)
Aceste sfaturi, chiar dacă vin de la persoane binevoitoare, au același neajuns: toate se bazează pe o dimensiune pământească. Iar dimensiunea pământească este un lucru schimbător, trecător și instabil.
Din păcate, publicul, pasionat de politică, are o memorie foarte scurtă și opinii schimbătoare. Judecați singuri: cât de des oamenii din jurul nostru își schimbă părerile de la o știre mediatică la altă știre sau cât de des sunt lăudați politicienii care au fost blamați chiar ieri (și doar pentru faptul că această persoană publică în momentul de față ceea ce populația ar dori să audă).
Anume pe aceste trăsături ale populației, nicidecum cele mai bune, se fondează propaganda politică și marketingul publicitar.
Dar noi înțelegem că astfel de metode sunt inacceptabile pentru Biserică, fie și pentru faptul că orice propagandă, orice marketing este întotdeauna o denaturare a realității, ceea ce înseamnă că nu este adevărată.
Există și o altă problemă importantă: orice politician sau marketolog își poate schimba complet atât retorica, cât și punctele de vedere de dragul unei agende la modă, fără niciun cadru și restricții. Însă pentru orice credincios există limite care nu pot fi depășite fără riscuri pentru suflet.
Prin urmare, este foarte trist când schimbarea opiniilor acaparează mințile oamenilor îmbisericiți. Și aici cu siguranță merită să ne amintim de limite.
Una dintre aceste limite importante este unitatea Bisericii. În interiorul Bisericii oamenii pot avea opinii diferite asupra oricăror probleme neduhovnicești, dar ei continuă să rămână în Biserica unică, depășind diferențele conceptuale ale lumii de dragul unității în gând cu Hristos.
Însă când, de dragul acestor chestiuni neduhovnicești, indiferent cât de importante ar părea ele în acel moment pentru persoanele neîmbisericite, ni se cere să sacrificăm unitatea Bisericii, nu trebuie să cedăm.
De-a lungul întregii sale istorii pământești Biserica, într-un fel sau altul, întreține relații cu lumea și poate ceda lumii în chestiuni de importanță secundară, de dragul existenței pașnice a turmei credincoase. Dar nicio intenție bună nu poate justifica renunțarea la Hristos, la învățăturile Sale expuse în Sfânta Scriptură și menținute de Tradiție, precum nu justifică nici schisma bisericească.
Cedând lumii, supunându-ne instabilității ei, putem, pas cu pas, pe neprins de veste, să pierdem legătura cu Domnul. De aceea acum fiecare credincios – de la un simplu enoriaș până la arhiereu – ar trebui să se întrebe: cui îi fac eu pe plac în cutare sau cutare faptă și intenție – Domnului sau lumii?
Mitropolitul Antonii (Pacanici),
Șeful Direcției executive a Bisericii Ortodoxe din Ucraina
Sursa: ПРАВОСЛАВНАЯ ЖИЗНЬ