Este adevărat că în Biserica Ortodoxă femeile pot avea doar slujire auxiliară?

Răspunsul mitropolitului Ilarion (Alfeev)

În societatea modernă, inegalitatea dintre bărbați și femei a fost depășită. Și protestanții au preoți femei. Iar în Biserica Ortodoxă femeia poate executa doar munca auxiliară: vânzarea lumânărilor, spălatul podelelor, spălatul veșmintelor preoților. Ele nu pot deveni preoți, nu participă la administrarea bisericii.

Printre cei doisprezece apostoli aleși de Hristos pentru slujire, nu a fost nici o femeie. Și aceasta în pofida faptului că femeile erau constant în anturajul Mântuitorului. Toate îndrumările pe care El le-a dat apostolilor le-au fost adresate lor ca viitori continuatori ai lucrării Sale și nicăieri nu se vorbește că femeile vor participa la slujirea apostolică.

După moartea și învierea lui Isus, a rămas o comunitate de aproximativ o sută douăzeci de ucenici, inclusiv femei (Fapte 1:14–16). Cu toate acestea, nici una dintre femei nu a îndeplinit slujirea apostolică. Pentru continuarea serviciului ierarhic în Biserică, apostolii au început să hirotonească episcopi și preoți. Și nu mai târziu de secolul al II-lea în Biserică s-a format o ierarhie pe trei niveluri care include episcopi, preoți și diaconi.

Slujirea apostolică a fost transmisă în Biserică doar pe linie masculină și numai bărbații deveneau preoți și diaconi. Această regulă datează chiar din primii ani ai Bisericii. Biserica Ortodoxă păstrează sistemul de viață bisericesc care s-a dezvoltat în acea vreme și nu se consideră în drept să introducă schimbări radicale.

Problema de ce o femeie nu poate fi preot a fost discutată în mod repetat în literatura teologică ortodoxă. Unul din răspunsuri este: preotul la săvârșirea slujbei dumnezeiești este chipul lui Hristos, iar Hristos a fost bărbat. Însă acest argument nu îi convinge pe acei protestanți care au făcut schimbări în sistemul bisericesc sub influența feminismului și a ideii predominante în lumea occidentală că femeile ar trebui să aibă drepturi egale în toate privințele cu bărbații.

Egalitatea bărbaților și femeilor în fața lui Dumnezeu este unul din postulatele propovăduirii apostolice. Apostolul Pavel a scris că în Biserică „nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toți sunteți una în Hristos Iisus” (Gal. 3:28). Totuși, același apostol a susținut că există diferite slujiri în Biserică și nu fiecare este la îndemâna tuturor:

„Darurile sunt felurite, dar acelaşi Duh. Şi felurite slujiri sunt, dar acelaşi Domn. Şi lucrările sunt felurite, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează toate în toţi. Şi fiecăruia se dă arătarea Duhului spre folos… Căci şi trupul nu este un mădular, ci multe. Dacă piciorul ar zice: Fiindcă nu sunt mână nu sunt din trup, pentru aceasta nu este el din trup? Şi urechea dacă ar zice: Fiindcă nu sunt ochi, nu fac parte din trup, – pentru aceasta nu este ea din trup?” (1 Cor. 12:4-7; 14-16).

În conformitate cu această învățătură, Biserica a împărțit responsabilitățile între membrii săi, inclusiv bărbați și femei. Nu orice bărbat poate deveni preot, ci doar cel care îndeplinește regulile canonice, de exemplu, nu este într-o a doua căsătorie, nu are dizabilități care l-ar împiedica să slujească și are studii corespunzătoare. Prezența în Biserică a preoților și a laicilor bărbați nu constituie nici o discriminare față de cei din urmă.

De asemenea, împiedicarea femeilor de a deveni preoți nu constituie discriminare față de femei sau o încălcare a drepturilor lor. Vorbim despre o repartizare diferită a slujirilor, funcțiilor, responsabilităților, domeniilor de responsabilitate, și nu despre umilirea unui gen și înălțarea celuilalt. Așa cum într-o familie o femeie poate fi fiică, soră, mamă și bunica, dar nu poate fi fiu, frate, tată sau bunic, tot așa în Biserică, slujirea de părinte este o prerogativă a bărbaților.

Au existat femei în istorie pe care Biserica le-a glorificat ca fiind „întocmai cu apostolii”. Ele nu au slujit ca apostoli în aspectul său ierarhic, ci au îndeplinit cel mai important serviciu misionar și educațional, iar lipsa treptei de preot nu le-a împiedicat să devină asemenea apostolilor în propovăduirea lui Hristos. Printre femeile întocmai cu apostolii se numără una dintre ucenicele lui Iisus Hristos, Maria Magdalena, luminătoarea Georgiei, Nina și luminătoarea Rusiei, cneaghina Olga.

În Biserica Ortodoxă contemporană femeilor li se acordă un loc demn și onorabil. Slujirea femeilor este diversă și nu se limitează doar la funcții auxiliare. O femeie poate fi nu doar cântăreață, ci și regentă a corului unei biserici, iar majoritatea regenților bisericii sunt femei, având în subordonarea sa femei și bărbați. Doar o femeie poate fi stareța unei mănăstiri de maici, iar într-o astfel de mănăstire toată lumea i se supune, inclusiv preoții bărbați. O femeie poate fi profesor de teologie. Nimic nu le împiedică pe femei să ocupe funcții administrative în Biserică care nu implică un grad ierarhic, cum ar fi conducerea unor mari instituții ale Bisericii.

În Biserica timpurie exista o instituție a diaconițelor, dar slujirea lor nu era identică cu cea a diaconilor bărbați. Funcțiile lor includeau ajutorarea episcopului la botezul femeilor, precum și activități caritabile. Ele nu participau vreodată la slujbele dumnezeiești în mod egal cu diaconii. În prezent, cea mai apropiată de vechea slujire a diaconițelor este slujirea maicilor în mănăstiri, precum și a acelor femei din parohii care îl ajută pe preot în munca misionară și educațională.

Sursa: Mitropolitul Ilarion „Întrebări incomode despre religie și Biserică”

Ilustrație: Alexander Bida „O femeie spală picioarele lui Isus”
Sursa: Wikimedia Commons