Viața liturgică pe care o trăim în Biserică este inclusă într-un ciclu liturgic, care-și reia drumul pe 1 (14) septembrie, cu începutul Noului An bisericesc. Sărbătorirea acestei dăți a fost stabilită la primul Sinod ecumenic de la Niceea în anul 325. Aceasta a fost preluată de la evrei, din Legea veche, care considerau că lumea a început să fie creată în această zi și respectiv calendarul lor se începe cu luna Tișrei (septembrie-octombrie). De aceea în epoca medievală, conform tradiției bizantine, hrisoavele se datau la noi cu „anul de la facerea lumii”, 2025 de ani de la Nașterea lui Hristos ar echivala astăzi cu anul 7533 de la Facerea lumii.
Dar la fel, conform tradiției bisericești, Mântuitorul Iisus Hristos anume în această zi a ieșit cu predica în lume, vestind „anul plăcut Domnului” (Luca 4:19).
Ciclul celor douăsprezece sărbători împărătești se deschide cu prăznuirea Nașterii Maicii Domnului și se încheie cu Adormirea Maicii Domnului. De aceea în sens profund Biserica este identificată cu Fecioara Maria.
Până la mijlocul secolul XV aproape tot continentul european sărbătorea în această zi Anul Nou.
Această dată este mai importantă decât celelalte începuturi de an, pe care le sărbătoresc oamenii. Fiindcă Biserica reprezintă inima poporului, adică ocupă un loc central, și altfel nu poate fi. Fără de ea poporul care se vrea creștin-ortodox își pierde rostul și se destramă. Căci credința poporului este ceea ce în primul rând îl reprezintă. La fel și statul primește anume de la Biserică un țel înalt și un scop pozitiv al activității sale, altfel el se transformă – în mâinile unor oameni stăpâniți de patimi și depărtați de Dumnezeu – într-un instrument al babiloniei. Și deci tot ce este bisericesc ar trebui să fie pentru noi de primă importanță. La fel cum veșnicia este mai presus ca vremelnicul și soarele mai presus ca luna. Vorbesc de o ordine ierarhică corectă și de căutarea dumnezeiescului.
Ne uităm în urmă și ne întrebăm, oare ce am învățat în anul care a trecut? Am reușit să intrăm în ritmul liturgic care ne vrea înviați din morți? Sărbătorile bisericești au fost lecții pentru noi, sau doar un alt prilej de a bea și a mânca?.. Să ne aducem aminte de cuvintele Apostolului: „Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci dreptate şi pace şi bucurie în Duhul Sfânt.” (Romani 14:17)
Vorba poetului: cu pași de țânțar, dar spre Împărăția cerurilor. Uitând cele ce sunt în urma noastră și tinzând către cele dinainte, alergăm la țintă, la răsplata chemării de sus, a lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus. (Filip. 3:14)
La anul și la mulți ani plăcuți Domnului.
Iereu Anatolie Juraveli