Schismă și amestecul politicienilor în viața Bisericii. Confiscări de sfintelor lăcașe și persecuții ale Bisericii canonice, bătăi și arestări ale clerului. În sfârșit, există războiul. Care sunt cauzele primordiale ale acestor dezastre? Am putut adresa aceste întrebări unor preoți ai Bisericii Ortodoxe din Ucraina din diverse eparhii care au venit la Lavra Poceaev împreună cu pelerinii și s-au cazat la hotelul Lavrei, unde am avut ocazia să discut cu ei într-o cameră destinată clerului.
Protoiereul Vasily: „Statul a încălcat Constituția încă în 1992”
– Sunt în preoție de peste 30 de ani. Și în toți acești ani am observat tulburări în viața Bisericii din Ucraina. Îmi amintesc cum noi, studenții Academiei de Teologie din Moscova, am trăit schisma din 1992, cauzată de fostul mitropolit Filaret (Denisenko), care a creat așa-numita Biserică Ortodoxă Ucraineană a Patriarhiei Kievului, care nu este recunoscută în întreaga lume ortodoxă.
Atunci Filaret a fost susținut în toate modurile posibile de cumătrul și prietenul său – primul președinte al Ucrainei, Leonid Kravciuk.
De fapt, a fost un amestec clar al statului în viața religioasă a țării, încălcându-se Constituția Ucrainei care prevedea că Biserica este separată de stat, iar statul – de Biserică (Articolul 35).
Kravciuk, în Verhovnaya Rada, a declarat cu voce tare că Soborul de la Harkov al Bisericii Ortodoxe din Ucraina din mai 1992, care l-a ales pe mitropolitul Vladimir (Sabodan) în calitate de Întâistătător, era ilegal și că Filaret a fost, de asemenea, demis ilegal din funcție.
La acea vreme, mass-media începuse deja să defăimeze Biserica noastră, iar Preafericitul mitropolit Vladimir nu a reușit să obțină o întâlnire cu Kravciuk până când nu a devenit clar (inclusiv lui Kravciuk) că promisiunile lui Filaret de a uni Biserica Ortodoxă din Ucraina cu așa-numiții autocefaliști („Biserica Ortodoxă Ucraineană Autocefală”) sub auspiciile „Bisericii Ortodoxe Ucrainene a Patriarhiei Kievului” a fost o farsă. Kravciuk și-a recunoscut, în cele din urmă, greșeala. Totuși, încă nu este clar unde au ajuns fondurile Partidului Comunist din Ucraina, presupus transferate de Kravchuk în conturile lui Filaret.
În general, Dumnezeu să-i dăruiască bătrânului stareț de 96 de ani (fostul mitropolit Filaret – red.) pocăință înainte de a pleca spre cele veșnice… Culegem roadele acestor scindări și până astăzi. Războiul din estul țării are cauze duhovnicești similare…
Arhimandritul Veniamin: „Etnofiletismul a prevalat asupra unității în Hristos”
– Catastrofa ecologică de la Cernobyl nu a avut loc pur și simplu așa, din întâmplare, ci prin Pronia lui Dumnezeu, cu îngăduința Sa. Această tragedie parcă a trasat o linie până la cea de-a 70-a aniversare a regimului ateist. Așa cum a spus Mântuitorul în Evanghelia după Luca: Acei optsprezece pe care a căzut turnul din Siloam și i-a ucis – credeți că aceștia au fost mai păcătoși decât toți oamenii care locuiesc în Ierusalim?”Și a spus Domnul „că dacă nu vă pocăiți, toți veți pieri la fel!” (Luca 13:4-5).
Și ce s-a întâmplat? A existat o pocăință la nivel național? După 1988 a început renașterea duhovnicească a Bisericii prigonite a lui Hristos.
Oamenii, adesea foști atei, erau atrași de bisericile lui Dumnezeu. Mii de botezuri noi, nunți și ce s-a întâmplat în continuare? Ritualurile au înlocuit credința…
Și politicienii au început să intervină în viața Bisericii, ideea națională a început să fie introdusă în Biserică după prăbușirea Uniunii Sovietice în 1990… Cuvintele Apostolului Pavel că nu mai este elin şi iudeu, tăiere împrejur şi netăiere împrejur, barbar, scit, rob ori liber, ci toate şi întru toţi Hristos (Col. 3:11) nu au fost luate în considerare. Expresia nu mai este elin nici iudeu înseamnă că în unitatea duhovnicească a credincioșilor în Hristos nu există diviziune pe baza naționalității, rasei, statutului social sau altor diferențe lumești, care subliniază ideea că pentru o persoană care s-a convertit la creștinism toți sunt egali, deoarece toate şi întru toţi este Hristos.
O mare contrapunere față de ideile de scindare pe baze etnice a fost făcută de regretatul mitropolit Vladimir (Sabodan, +2014), subliniind că toți suntem una în Hristos atât în vestul, cât și în estul țării. Din păcate, ideea etnofiletismului a prevalat… Această stare de lucruri este actuală și până în zilele noastre.
Ieromonahul Afanasy: „Fratele îl urăște pe frate”
– Preafericitul mitropolit Onufry cheamă, pe bună dreptate, pe toată lumea la pocăință și la viziunea propriilor păcate. Spre regret, procentul credincioșilor din Ucraina este prea mic, în plus, se numesc pe sine credincioși atât schismaticii, cât și sectarii.
Și ceea ce este surprinzător: nimeni nu-i atinge în țară pe aceștia din urmă. Doar singura noastră Biserică Sobornicească și Apostolicească canonică este interzisă și persecutată.
Despre ce fel de înțelegere pașnică putem discuta, dacă fratele își urăște fratele? Fiecare calamitate are o cauză spirituală.
Protoiereul Serghy: „Construim biserici, dar uităm de oameni”
– Știți, în opinia mea păcătoasă, toate necazurile noastre se datorează neglijenței, autoliniștirii și goanei după bunurile materiale.
Doar se întâmplă în felul următor: construim și împodobim biserici cu aur, dar uităm de oamenii aflați în nevoie.
Întreabă orice preot câți enoriași are sub pragul sărăciei, câți bolnavi imobilizați la pat nu pot ajunge la slujbă – și nu toți vor răspunde. Dar știm foarte bine cât costă mitra și veșmintele, crucile și panagiile… Iertați-mă, desigur, toate acestea sunt necesare pentru splendoare, dar nu trebuie să umbrească și să fie mai presus de problemele oamenilor simpli și slabi, aflați în nevoie…,
„Unde este simplu, există îngeri o sută,” a spus sfântul Ambrozie de la Optina. Să fim mai simpli, mai modești și oamenii vor fi atrași de noi. Iar schismaticii vor cădea ca niște crengi uscate și fără viață. Și va fi pace, și har, și iubire, și bunăstare…
Protodiacon Serghy Gheruk
Sursa: Uniunea Jurnaliștilor Ortodocși