Unde s-a mai văzut, ca în această zi sfântă pe strada principală și în tot perimetrul Marii Adunări Naționale din centrul capitalei să fie instalate mese, scaune, corturi, tarabe cu vânzări fel de fel și să se cheme lumea ca să servească băuturi alcoolice, să fumeze, să se distreze în așa hal? Priveam la icoana Acoperământului Maicii Domnului improvizată pe o pânză alba în fundul scenei și o tot rugam cu lacrimi în priviri: „Iartă-i, Maica Domnului, pe acești oameni, că nu știu ce fac!”
Dacă de Hramul orașului Chișinău, din 14 octombrie 2023, de sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului, pe bulevardul Ștefan cel Mare și Sfănt oamenii petreceau din plin cu frigărui, plăcinte și băuturi alcoolice, cântece necreștine și abia de se mai vedeau în fumul ce se așternea ca o pânză neagră peste sfânta sărbătoare care nu avea nicio legătură cu tot ce se petrecea în centrul orașului, atunci nu departe, în raza Gării Feroviare din Chișinău bătrânii își vindeau trecutul pe câțva lei amari pentru ca să câștige ceva bănuți, să-și poată achita facturile, cel puțin serviciile comunale, alte necesități vitale mai urgente. Am rămas surprinsă și uimită de râurile de haine vechi, fel de fel de mărunțișuri, lucruri casnice, cărți, jucării care se vindeau, că nici nu aveam pe unde să calc ca să ajung până la ușa Gării. Mă uitam în ochii triști ai bătrânilor care mă priveau, nădăjduind că poate voi cumpăra ceva de la ei. Cu ochii înrourați privindu-i, m-am decis să cumpăr ceva, dar nu pentru că aveam nevoie de aceste lucruri ce se vindeau, ci numai din considerentul să-i bucur cât de puțin pe bieții oameni.
Mi s-a făcut milă de ei și am cumpărat câte ceva din cele ce se vindeau, dar mi-am zis că le voi dărui la alți săraci oameni care așteaptă ceva să le dai și mi-am amintit de familia săracă din satul Peresecina, raionul Orhei, care e patronată de mine de mai mult timp. Este cu mulți copii și mereu încerc să ajut această familie cu ce pot: produse alimentare, haine pentru copii, cărți, rechizite școlare, jucării, niște bani fie și puțini. Și atunci pe loc m-am întrebat, unde sunt adevărul, dreptatea? De ce unii trebuie să petreacă din plin de sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului, iar alții să se lupte cu sărăcia?
Și unde s-a mai văzut ca în această zi sfântă pe strada principală și în tot perimetrul Marii Adunări Naționale din centrul capitalei să fie instalate mese, scaune, corturi, tarabe cu vânzări fel de fel și să se cheme lumea ca să servească băuturi alcoolice, să fumeze, să se distreze în așa hal? Dar, să vedeți, înspre seară pe scena mare instalată în fața Clopotniței și a Catedralei „Nașterea Domnului” ce cântece se mai cântau, frate, și în ce costumații vulgare se dansa! Dar oamenii care au prins la curaj după ce au servit alcool – ce chiote, ce „hore”, „hostropățuri”, „sârbe”, „bătute” mai învârteau! O, Doamne, să plângi de prostia omenească, nu alta! Priveam la icoana Acoperământului Maicii Domnului improvizată pe o pânză alba în fundul scenei și o tot rugam cu lacrimi în priviri: „Iartă-i, Maica Domnului, pe acești oameni, că nu știu ce fac!”
În Troparul praznicului „Acoperământul Maicii Domnului”, glasul al 4-lea, scrie așa: „Astăzi, poporul cel binecredincios, luminat prăznuim. Umbriți fiind prin venirea ta, Maica lui Dumnezeu, și căutând spre cinstită icoana ta, cu umilință grăim: Acoperă-ne pe noi cu cinstitul tău acoperământ și ne scapă de tot răul, rugând pe Fiul tău Hristos, Dumnezeul nostru, să mântuiască sufletele noastre.” Mă întreb, câți oameni din cei prezenți în stradă au fost în acea zi în biserică la Sfânta Liturghie și au cinstit sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului, și s-au rugat pentru mântuirea sufletului, pentru pacea pământului?
În ce formă se mântuiește omul în această sărbătoare creștină? Cine compune aceste scenarii cu concerte vulgare în Piața Marii Adunări Naționale și pentru alte sărbători creștine? Unde s-a mai văzut să fie pusă scena și să se cânte tot ce vrei în fața Clopotniței și a Catedralei „Nașterea Domnului”? Unde sunt cântecele creștine? De ce tace Mitropolia Moldovei?
Dacă vor să organizeze fel de fel de concerte, de ce nu este un loc anumit la periferia orașului, dar nu în fața Catedralei și a Sfinei Clopotnițe? De ce să confundăm cântecele lumești, total necorespunzătoare temei, cu sărbătorile creștine care se sărbătoresc în timpul anului în centrul Chișinăului? Când se vor termina aceste „concerte”, defilări păcătoase în fața lumii și a lăcașelor sfinte? Ce învață tineretul de azi și viitoarele generații ale Republici Moldova din aceste distaracții, concerte vulgare? De ce barurile, restaurantele și alte localuri de distracție din toată țara, inclusiv din capitală lucrează în noaptea Învierii și de alte mari sărbători creștine?..
Ce ne spune Evanghelia despre cruce şi mântuirea sufletului? „Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi scape viaţa, o va pierde; iar cine va pierde viaţa sa, pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela o va scăpa. Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-si pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului se va ruşina de el, când va veni întru slava Tatălui Său cu sfinţii îngeri. Şi le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii, din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu, venind întru putere…” (Marcu 8:34-38; 9:1).
„Ce înseamnă: Ia-ţi crucea? Înseamnă să primeşti de bunăvoie, din mâna Proniei, orice mijloc de lecuire, oricât ar fi de amar, care ţi se întinde. Se abat asupra-ţi nenorociri? Fii ascultător ca Noe. Ţi se cere jertfă? Lasă-te în mâna lui Dumnezeu cu credinţa lui Avraam când mergea să-şi jertfească fiul. Ţi-ai pierdut averea? Ţi-au murit pe neaşteptate copiii? Îndură, alipindu-te de Dumnezeu în inima ta, ca Iov. Prietenii îţi întorc spatele, eşti înconjurat de duşmani? Rabdă fără să cârteşti, cu credinţa că ajutorul lui Dumnezeu e aproape, aşa cum făceau apostolii. Eşti osândit la moarte pentru Hristos? Mulţumeşte lui Dumnezeu pentru asemenea cinste, ca miile şi miile de mucenici.
Nimic nu ţi se va cere care să nu fi fost răbdat de alţii înainte, şi nu ai decât să urmezi pilda sfinţilor, apostolilor, mărturisitorilor şi martirilor, a celor care au împlinit voia lui Dumnezeu. Trebuie să înţelegem bine că, cerând de la noi o răstignire, Domnul o cere pe cea a omului vechi, a omului ţesut din obiceiuri rele, a omului aflat în slujba păcatului. Pentru că, prin această răstignire, omul vechi, omul fiară din noi e dus la moarte, şi omul nou, cel zidit după chipul lui Dumnezeu, cel nemuritor, este adus la viaţă.”
Raisa Plăieșu
pentru Traditia.md