„Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.” (In. 3:16)
Cum se întâmplă că unii oameni de artă pe parcursul vieții pot să-și permită pe pământ prea multe onoruri, glorii, dorințe și împliniri majore, în timp ce alți oameni de artă – mai creativi, mai înțelepți, mai buni – stau în umbră, fiind mai smeriți și ne dorind să ia de la viață prea mult, străduindu-se să fie cât mai modești, să nu-și onoreze personalitatea prin serate jubiliare, prin diferite onoruri?..
Unii și aceeași oameni de artă, care se consideră că sunt „mari personalități”, mereu pe tot parcursul vieții lor se află pe primele linii tot ieșind în evidență la toate felurile de manifestări, parcă trăiesc toată viața după un anumit scenariu dictat de cei care au grijă de ei (și se știe cine sunt aceste grupuri de oameni); să fie mereu pe primele linii în evidență la toate manifestările, să ia cuvântul în fața publicului doar numai ei, să ia cu asalt toate titlurile onorifice de la stat; să poarte numele lor, dânșii fiind încă în viață, multe licee, școli sau biblioteci din republică; să fie înmormântați cu onoruri în locuri speciale din cimitire, apoi să le facă monumente de milioane de lei și încă să le istaleze și busturi pe Aleia Clasicilor din Chișinău?..
Dar ce facem cu ceilalți oameni: scriitori, compozitori, actori, artiști plastici, interpreți, oameni de știință, care în timpul vieții s-au remarcat prin creațiile lor, prin talentul său, dar nu au fost apreciați prin profesionalismul lor, nu au fost scoși în evidență? Deși în multe cazuri au fost mai talentați decât cei ce se considerau „mari personalități”, ce și-au marcat interesele în evidență cu sprijinul securitații, cumetrismului, partidului, prietenismului etc.
Vom pleca toți la Domnul și acolo, Sus, nu te întreabă cine ai fost în viață, că Dumnezeu știe urmele fiecărui om pe pământ. Și acolo te duci cu faptele tale și cu tot ce ai semănat pe pământ, cu roadele tale ce le-ai adunat pe tot parcursul vieții.
Iisus Hristos ne spune: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine“, acest verset este folosit de obicei în predici. Iisus Hristos Se identifică cu calea spre împărăţia lui Dumnezeu. Prin învăţătura Sa şi prin împlinirea poruncilor dumnezeieşti, aşa cum rezultă din Evanghelie, suntem luminaţi şi avem descoperită calea spre împărăţia lui Dumnezeu. Oare noi, cei de pe pământ, respectăm cu adevărat aceste cuvinte ale Domnului? Respectăm oare cele zece porunci și cele șapte virtuți creștine?
Oamenii aici, pe pământ, sunt foarte „talentați” în rolurile personale actoricești ale vieții! De zeci de ori pe zi își schimbă gândurile, vorbele, măștile pe față! Zice una, face alta, de parcă nu știe că Domnul toate le vede, le aude și ne judecă zi de zi.
Când ni-i sete de apă, nu bem apă cu tot cu fântână, dar scoatem apă din ea cu găleata, apoi bem cu cana încet, cât îi trebuie organismului nostru în momentul cuvenit. Și acest lucru mereu îl facem cu multă atenție, cu grijă față de noi, că am fost însetați și ne-am potolit setea. În acest caz am fost limitați să bem apă doar cât ne-a trebuit. Dacă am avea astfel de limite și îngăduințe în tot ce facem prin viață, precum apa ce o bem, atunci am fi avut un alt destin pe pământ.
Venirea și existența omului pe pământ a fost și este binecuvântată prin harul lui Dumnezeu, al Celui care prin Maica Maria a dat naștere Fiului Iisus acum 2000 și ceva ani în urmă. Care mai apoi prin Răstignirea Sa avea să aducă iertăre păcatului omului și să-i continue viața, să trăiască mai departe nu doar vremelnic, pe pământ, ci în veșnicie… Mântuitorul s-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria din iubire faţă de neamul omenesc, aşa cum rezultă din Evanghelia de la Ioan. Aşa de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său, Cel Unul Născut, l-a dat spre răstignire şi moarte ca lumea să se mântuiască prin El. În această iubire ne regăsim fiecare şi din ea izvorăşte lumina călăuzitoare pentru a parcurge această cale spre Împărăţia lui Dumnezeu.
Raisa Plăieșu, pentru Traditia.md