Publika TV a difuzat recent un amplu reportaj despre lansarea unui REGISTRU al persoanelor care au refuzat să devină DONATORI postumi de ORGANE.
Toate bune și frumoase până la punctul în care a fost anunțat că: „Pentru a emite un refuz, va trebui să trimiteți o scrisoare către acest departament sau să vă prezentați personal sau să trimiteți o cerere electronic pe site-ul agenției. Astfel, persoanele care nu vor face un astfel de refuz vor fi considerate donatori postumi de organe”.
Și mai teribil mi se pare argumentul invocat pentru care au decis să înființeze acest registru:
„Au decis să creeze registrul pentru că numărul persoanelor care acceptă să devină donatori de organe în caz de moarte cerebrală este mult mai mic decât al celor care refuză”, spune Vladimir Bolocan, directorul Agenției de Transplant.
Păi anume consimțământul persoanei servește drept temei pentru a preleva organe. În plus, în condițiile în care corupția înflorește pe tot globul, cine asigură securitatea datelor din registrul lor electronic unde refuzul ar putea să dispară după o intervenție „neașteptată” a hackerilor. Consider că este un proiect periculos și care încalcă flagrant drepturile omului.
E una când mama sau tatăl își donează un organ pentru a-și salva copiii sau știind că e pe patul de moarte ar vrea să salveze un suflet și e cu totul altă situație când unui om ar putea să i se grăbească moartea pentru ca să-i fie prelevat un organ pentru care cineva a plătit bani grei.
Desigur, poate să pară o exagerare, dar este și o realitate care se întâmplă cam peste tot în lume.
În același timp, nimeni nu vorbește despre aspectele de credință, etică și morală. Biserica Ortodoxă îngăduie transplantul, dar nu și în cazul în care Statul decide ce se întâmplă cu corpul tău după moarte. Este de remarcat că aceste legi capătă o nuanță supranațională și suprastatală, fapt care nu poate să îngrijoreze și mai mult.
Cezar Salagor
Preluat din pagina de pe Facebook a autorului