La 23 mai 2022, luând cuvântul la ședința plenară a Lecturilor educative internaționale „La aniversarea a 350 de ani de la nașterea lui Petru I: lumea secularistă și religiozitatea”, Sanctitatea Sa Patriarhul Chiril a abordat tema reformării Bisericii de către primul împărat al Rusiei.
„…Cu referire la transformările efectuate de Petru I și epoca sa. Fără îndoială, primul împărat considera drept obiectiv principal al său fortificarea puterii statului Rus. Anume în acest scop Petru I și-a început realizarea reformelor orientate spre modernizarea armatei, crearea flotei militare maritime și a celei de comerț, reorganizarea sistemului de conducere a țării.
Însă orientarea spre modelul occidental al transformărilor includea neapărat și elementele de organizare social-politică, caracteristice pentru țările europene, în primul rând pentru cele protestante. La baza acestei organizări se afla principiul secularismului, adică demarcarea laicului de cele religioase, ceea ce semnifica, de fapt, prioritatea celui dintâi, al laicului și expulzarea la periferia vieții sociale a celui de al doilea, al religiosului.
În rezultatul reformelor lui Petru I Biserica Ortodoxă Rusă a obținut statutul unei Biserici „de stat”, conform modelului acceptat în țările occidentale, în majoritatea lor protestante. Toate acestea vorbeau despre recunoașterea Ortodoxiei în calitate de religie dominantă în societate.
Dar includerea cu forța a Bisericii în aparatul de stat a postat-o de facto în situație subjugată și a respins idealul bizantin al sfintei simfonii, către care au tins în Rusia pe parcursul anilor și Biserica, și statul, construindu-și relațiile lor reciproce. Acest ideal consta în colaborarea armonioasă și susținerea mutuală, fără penetrarea unei părți în zona de competență a alteia, în conștientizarea responsabilității comune pentru prosperitatea și starea moral-spirituală a poporului.
Bineînțeles, precum orice idee și orice ideal, în realitatea pământească ea nu întotdeauna se poate realiza, însă vectorul eforturilor rămânea, totuși neschimbat. Conform aprecierilor unui șir de istorici, reforma bisericească a lui Petru I a dus, într-un final, la birocratizarea vieții duhovnicești, la încercările de a soluționa chestiunile de ordin duhovnicesc cu mijloace laice, dar dacă e să spun mai sever, cu „mijloace polițienești”, ceea ce în perspectivă istorică a dus la respingerea de la Ortodoxie a multor reprezentanți culți ai societății.
Anume din pricina subordonării Bisericii statului, așa-numita intelectualitate rusă a transpus atitudinea sa critică față de stat și asupra Bisericii, de aceea pentru mulți lepădarea de Biserică era un proces nu atât de natură religioasă, cât politică.
Trebuie să menționez, totuși, că în pofida unui șir de decizii de stat dubioase, Petru Alexeevici rămânea a fi o persoană credincioasă ortodoxă. Nu trebuie să uităm că în timpul lui în noua capitală a statului au fost aduse moaștele sfântului binecredinciosului cneaz Alexandru Nevski pe care țarul în venera mult.
În ciuda unor dificultăți, Petru nutrea sentimente deosebite de fiu și față de sfântul ierarh Mitrofan al Voronejului. Amenajarea mănăstirii în cinstea sfântului ierarh mitropolit Petru în orașul Moscova și construcția Lavrei în cinstea sfântului Alexandru Nevski în Sanct-Petersburg, sfințirea drapelului sfântului Andrei ca simbol al flotei Ruse și denumirea primelor corăbii rusești cu numele apostolilor Petru și Pavel – acestea sunt doar o mică parte a unor fapte importante ale lui Petru cel Mare pe care le-a săvârșit întru binele Rusiei și care mărturisesc despre el ca despre un conducător ortodox, care conștientiza importanța credinței și a culturii spirituale creștine pentru viața poporului.
Sursa: Patriarchia.ru