Cutremurul din 18 noiembrie 2026, care s-a petrecut în multe țări europene, ne-a făcut să ne oprim pentru câteva clipe din alergarea noastră cotidiană și să privim altfel viața. Pământul s-a cutremurat, iar odată cu el s-au cutremurat și sufletele oamenilor. În asemenea momente, apare firesc o întrebare: de ce îngăduie Dumnezeu asemenea încercări? Este oare cutremurul o pedeapsă dumnezeiască sau un semnal care ne amintește cât de fragilă este existența noastră?
Din perspectivă creștin-ortodoxă, trebuie să fim prudenți atunci când unii zic că Dumnezeu ne-a trimis cutremurul ca să ne preîntâmpine de tot răul care îl facem noi. Dar să nu interpretăm asemenea evenimente în așa formă. Nu avem dreptul să afirmăm că Dumnezeu a trimis un cutremur pentru a pedepsi un popor. Niciun om nu cunoaște în întregime tainele Proniei Dumnezeiești. Cutremurele sunt fenomene naturale, explicate de știință prin mișcarea plăcilor tectonice, iar credința nu trebuie pusă în opoziție cu explicația științifică.
Cutremurul – o chemare la reflecție, nu la frică
Poate că adevărata întrebare este: ce putem învăța noi de la cutremurul din 18 noiembrie 2026? Probabil trebuie să tragem anumite concluzii, să ne întrebăm ce putem învăța dintr-un asemenea eveniment? Când pământul se mișcă sub picioarele noastre, înțelegem cât de puțin control avem asupra vieții. În câteva secunde, omul care ieri se considera puternic, bogat, important sau stăpân peste toate descoperă cât de neputincios poate fi în fața naturii. Ne amintim abia atunci de Dumnezeu, ne căutăm familia, ne rugăm pentru cei dragi și ne dorim un singur lucru: să fim în viață!
Dar de ce avem nevoie de un cutremur ca să ne amintim că trebuie să ne rugăm? De ce așteptăm o nenorocire ca să ne apropiem de părinți, de copii, de frați și de semenii noștri? De ce uităm atât de repede că iubirea, iertarea, bunătatea și pacea sunt adevăratele bogății ale omului?
Poate că un asemenea momente ar trebui să ne trezească nu numai instinctul de supraviețuire, ci și conștiința.
Ce ne învață credința?
În Sfânta Evanghelie după Luca, Mântuitorul vorbește despre oamenii care au pierit în urma prăbușirii turnului din Siloam și ne îndeamnă la pocăință (Luca 13:4-5). Hristos nu ne învață să judecăm victimele și să le considerăm mai păcătoase decât ceilalți, ci să ne cercetăm propria viață.
Așadar, nu trebuie să căutăm vinovați printre cei care au trecut prin nenorociri. Trebuie să învățăm să fim mai buni, mai milostivi și mai responsabili. Știința ne explică mecanismul cutremurelor, iar credința ne ajută să găsim sens și putere sufletească în fața încercărilor. Avem nevoie de amândouă: de cercetători care studiază pământul și de oameni cu credință care nu-și pierd nădejdea.
Să nu așteptăm următorul cutremur pentru a ne schimba
Poate că cel mai mare cutremur al omenirii nu este cel care zguduie pământul, ci cel care se produce în sufletul omului atunci când își pierde credința, omenia, iubirea și respectul față de aproapele său. Pământul se poate cutremura, casele se pot clătina, dar sufletul trebuie să rămână ancorat în credință, iar inima deschisă spre iubire.
Să ne rugăm pentru ocrotirea tuturor oamenilor, să fim pregătiți să ne protejăm viața și să nu transformăm frica în superstiție sau judecată.
Dumnezeu nu ne-a chemat să trăim în spaimă, ci în iubire, credință și adevăr.
Iar dacă ziua de 18 noiembrie 2026 ne-a făcut să ne oprim pentru câteva clipe, să folosim acest răgaz pentru a ne pune o întrebare: „Dacă astăzi pământul s-a cutremurat sub pașii noștri, oare când se va cutremura și conștiința noastră în fața răului pe care îl facem unii altora?”
Să nu așteptăm să se cutremure pământul ca să ne trezim sufletele!
Amintim: Cutremurul din 18 noiembrie 2026 s-a produs la ora 02:48, în zona seismică Vrancea, România, având magnitudinea de aproximativ 5,7. A fost resimțit și în Republica Moldova. Potrivit informațiilor publicate de Institutul de Geologie și Seismologie din Republica Moldova, intensitatea a ajuns până la aproximativ 5 grade în unele regiuni.
Atunci când pământul se cutremură sub picioarele noastre, ne dăm seama cât de trecătoare sunt toate lucrurile materiale și cât de mult avem nevoie de pacea care vine de la Dumnezeu. La fel, în Evanghelia după Luca, Mântuitorul ne îndeamnă să nu ne pierdem cumpătul în fața acestor încercări, ci să privim spre cer cu nădejde și credință:
„Și vor fi cutremure mari și, pe alocuri, foamete și ciumă; și vor fi spaime și semne mari din cer… Iar când vor începe să fie acestea, prindeți curaj și ridicați capetele voastre, pentru că răscumpărarea voastră se apropie.” (Luca 21, 11:28)
Aceste cuvinte ale Scripturii ne arată că teama firească din fața naturii trebuie transformată în grijă pentru propriul suflet. Nimeni nu știe ziua sau ceasul venirii Domnului, de aceea chemarea Evangheliei este la o pregătire continuă, prin rugăciune, pocăință, iertare și fapte bune: „Privegheați dar, că nu știți în care zi vine Domnul vostru… De aceea și voi fiți gata, că în ceasul în care nu gândiți Fiul Omului va veni.” (Matei 24:42,44)
Raisa Plăieșu,
pentru Traditia.md
