Documentul publicat mai jos se referă la schisma bisericească din Ucraina. Am decis să-l publicăm pe portalul „Tradiția” în speranța că Sinodul Bisericii Ortodoxe din Moldova va aproba niște îndrumări similare și pentru persoanele care vor dori să părăsească schisma moldovenească. Nădăjduim că adoptarea unor astfel de îndrumări va contribui la normalizarea canonică a vieții bisericești din țara noastră.
Observând creșterea, în ultima vreme, a apelurilor la reconcilierea bisericească atât din partea conducerii schismaticilor moldoveni, cât și a reprezentanților autorităților laice și salutând asemenea intenții, rămânem totodată la convingerea că conflictul din interiorul cultului ortodox din Republica Moldova poate fi soluționat doar pe baza canoanelor și numai prin pocăința fraților noștri care au inițiat acest conflict, urmată de revenirea lor la Biserica canonică. Orice altă „reconciliere” va fi considerată de noi drept aprofundare a schismei bisericești existente.
Îndrumări privind primirea persoanelor din structurile schismatice ucrainene care doresc să adere la Biserica Ortodoxă Rusă
Documentul a fost aprobat în cadrul ședinței Sfântului Sinod la 22 octombrie, 2026 (condica nr. 83).
1. Dispoziții generale
1.1. Scopul documentului
Aceste recomandări definesc procedura și acțiunile de bază ale clerului atunci când i se adresează persoane care aparțin structurilor ucrainene necanonice (schismatice) și doresc să se alăture Bisericii Ortodoxe Ruse.
1.2. Principii de bază
Atunci când în practica sa pastorală preotul se confruntă cu cereri din partea persoanelor care se află în afara unității Bisericii, el trebuie să se ghideze de normele canonice și procedura stabilită în Biserica Ortodoxă Rusă.
Acțiunile preotului trebuie să fie consecvente și coordonate cu arhiereul eparhiot, combinând grija pentru mântuirea solicitantului cu fidelitatea față de Biserică și Sfânta Predanie.
2. Starea actuală a schismei religioase ucrainene
În timpurile moderne au fost active (sau încă mai sunt active) câteva organizații religioase necanonice ucrainene:
„Biserica ortodoxă autocefală ucraineană” (УАПЦ) – mișcare marginală a secolului XX, a apărut în 1921 ca o mișcare autoconsacrată în frunte cu Vasilie Lipkovski. A fost folosită de puterea sovietică pentru slăbirea Bisericii Ortodoxe Ruse, dar către anul 1930 dispare. În anii ocupației naziste (1941-1944), prin susținerea Germaniei, organizația renaște ca instrument al schismei, după ocupație „ierarhii” săi emigrează în Vest. La sfârșitul anilor 1980 pe valul „perestroicei” structura a fost refăcută (restaurată) în Ucraina. Cu toate acestea, deși a rămas nerecunoscută de toate Bisericile Ortodoxe Locale, în anii 2018-2019 intră în componența nou createi „Biserici Ortodoxe a Ucrainei” (ПЦУ), încetându-și existența independentă.
„Biserica ortodoxă ucraineană a patriarhiei Kievului” (УПЦ КП) a fost creată în anul 1992 de fostul ierarh al Bisericii Ortodoxe Ruse – Filaret Denisenko. Nu are recunoașterea din partea Bisericilor Autocefale Locale. Pe data de 15 decembrie 2018 majoritatea membrilor săi intră în nou-creata organizație schismatică „Biserica Ortodoxă a Ucrainei” (ПЦУ). Juridic și-a încetat existența, deși unii din susținătorii lui Denisenko continuă să folosească denumirea.
„Biserica Ortodoxă a Ucrainei” (ПЦУ) a fost creată pe baza „Patriarhiei Kievului” (УПЦ КП) cu susținerea Patriarhiei Constantinopolului în anul 2018. Acordarea Tomosului de înființare a acestei structuri (ПЦУ) a devenit un act politic unilateral, nerecunoscut de majoritatea Bisericilor Ortodoxe Locale.
3. Teze apologetice pentru dialogul cu cel venit din schismă
3.1. De a explica că УПЦ КП și УАПЦ au niște fost proiecte bazate pe ambițiile personale ale unor persoane.
3.2. De a lămuri că Tomosul din anul 2018 a fost un act politic unilateral, ce nu a fost recunoscut de majoritatea Bisericilor Locale.
3.3. De a arăta că legitimarea schismaticilor prin acest act nu a restabilit succesiunea apostolică, ci doar a consolidat schisma.
3.4. De a aduce argumentul: „Aflându-vă pe teritoriul canonic al Bisericii Ortodoxe Ruse, puteți fi în plinătatea comuniunii ecleziastice doar în unitate cu aceasta.”
4. Rânduiala de primire a persoanelor din schismă
Decizia de a accepta persoane venite din schisme se ia de către arhiereul eparhiot sau de către reprezentanții săi autorizați (comisia canonică sau alții), pe baza rezultatelor anchetei canonice efectuate de către preotul care a primit cererea de adeziune. În cazuri excepționale (primejdia de moarte, în zona de război sau în alte asemenea circumstanțe) decizia se ia de către preot de sine stătător, cu o ulterioară raportare către arhiereul eparhiot.
4.1. Rânduiala de acceptare a unei comunități (parohiale sau mănăstirești)
4.1.1. Preotul efectuează o anchetă canonică, în timpul căreia se stabilesc următoarele: persoanele care au condus comunitatea; liderul actual; circumstanțele primirii botezului de către membrii ei; prezența în cadrul comunității a persoanelor care au răspândit informații clevetitoare și jignitoare despre Biserica Ortodoxă canonică, sau care au participat la acapararea bisericilor acesteia, sau au susținut activ asemenea acțiuni în rețelele sociale și mass-media. În cazul primirii mănăstirilor se clarifică circumstanțele tunderii viețuitorilor. Informațiile primite se introduc în raportul către arhiereul eparhiot.
4.1.2. Preotul organizează o întâlnire cu membrii comunității unde explică condițiile de acceptare:
Comunitatea trece sub omoforul arhiereului eparhiot și sub grija directă a preotului pus de acesta. Problemele legate de slujbele bisericești, de activitățile administrative și gospodărești se decid conform ordinii stabilite pentru parohiile Bisericii Ortodoxe Ruse.
Comunitatea nu este în drept să ceară pentru sine o orânduire liturgică deosebită sau un statut administrativ aparte. Unitatea cu Biserica presupune acceptarea necondiționată a orânduirii sale canonice.
Slujba trebuie să se desfășoare în limba slavonă bisericească, comună pentru tot teritoriul canonic al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Forma de adeziune a comunității se stabilește de către arhiereul eparhiot.
Membrii comunității considerată monahală, dar care nu au primit tunderea în Biserica Ortodoxă după adeziune pot prezenta cererea de tundere arhiereului eparhiot.
4.1.3. Membrii comunității depun o cerere colectivă (cu semnături individuale ale fiecăruia) cu privire la primirea în sânul Bisericii Ortodoxe Ruse, confirmându-și disponibilitatea de a accepta Statutul și orânduirea ei internă.
4.1.4. Dacă în comunitate există persoane care mai înainte s-au opus deschis Bisericii Ortodoxe, fiecare dintre aceștia depune în scris o dezicere individuală de rătăcirile sale anterioare. În anumite cazuri, de exemplu atunci când divulgarea în public poate aduce daună aderentului, dezicerea poate fi făcută verbal în prezența părintelui protopop sau a preotului delegat de arhiereul eparhiot.
4.1.5. Preotul prezintă arhiereului eparhiot un raport cu privire la posibilitatea primirii comunității, cu indicarea părerii sale asupra sincerității intențiilor membrilor acesteia, enumerând toate faptele relevate în timpul anchetei canonice. Raportul este însoțit de cererea colectivă a comunității, la fel și de renunțările la rătăciri scrise individual (în caz dacă ele există). În raport se propun forme de aderare pentru membrii comunității.
4.1.6. În cazul primirii unei comunități considerată monahală, arhiereul eparhiot, conform rezultatelor examinării tuturor informațiilor și documentelor colectate după aderare, este în drept să-i tundă pe cei care doresc să primească călugăria în Biserica Ortodoxă. Dacă membrii comunității au fost tunși în monahism în Biserică până la căderea în schismă, ei se consideră monahi.
4.2. Rânduiala de primire a clericilor și a monahilor
4.2.1. Preotul efectuează o anchetă canonică, în timpul căreia se stabilesc următoarele: locul botezului persoanei care și-a exprimat dorința de a adera la Biserică; circumstanțele hirotoniei sale și (sau) tunderii în monahism; caracterul activității sale în perioada aflării în schismă. Informațiile obținute se includ în raportul prezentat arhiereului eparhiot.
4.2.2. Preotul explică condițiile de primire:
= Dacă persoana care dorește să adere la Biserica Ortodoxă Rusă a fost „hirotonită” în structură schismatică, el este primit în sânul Bisericii Ortodoxe în calitate de mirean.
= În cazul când doritorul de a adera a primit călugăria aflându-se în schismă (indiferent dacă a făcut sau nu parte din cler), atunci după aderare el poate depune arhiereului eparhiot o cerere privind tunderea sa. Dacă persoana a fost tunsă în monahism până la alunecarea în schismă, atunci ea se consideră monah.
= Dacă doritorul de a adera a fost hirotonit în Biserica Ortodoxă, iar ulterior s-a abătut în schismă și în acest răstimp nu a fost caterisit de autoritatea canonică, atunci decizia privind primirea sa în calitate de membru al clerului se ia de către arhiereul eparhiot pentru fiecare caz aparte, în rezultatul cercetării istoriei plecării sale din Biserică și ulterioarei aflări în schismă.
= În cazul când clericul hirotonit în Biserica Ortodoxă în timpul aflării sale în schismă a fost caterisit de către arhiereul eparhiot canonic, el este primit în sânul Bisericii în calitate de mirean.
4.2.3. Persoana care dorește să adere la Biserică și are motive să spere că își va păstra rangul clerical, depune o cerere privind primirea sa în sânul Bisericii Ortodoxe Ruse.
În cerere persoana:
= confirmă disponibilitatea de a primi Statutul și orânduirea ei internă;
= în cazul în care există fapte elucidate privind opoziția sa deschisă față de Biserică – atașează dezicerea de rătăcirile anterioare;
= confirmă renunțarea la orice formă de pomenire a liderilor schismei și la participarea la comuniune „euharistică” cu aceștia;
= își declară disponibilitatea de a nu aduce în Biserică practici schismatice și învățături false. Această condiție este valabilă și pentru cei care nu au motive să spere la păstrarea rangului clerical.
4.2.4. Preotul prezintă arhiereului eparhiot un raport privind posibilitatea primirii persoanei în sânul Bisericii, cu indicarea tuturor faptelor relevate în timpul anchetei canonice și cu forma propusă de aderare. La raport se anexează cererea de aderare din partea doritorului.
4.3. Rânduiala de primire a mirenilor
4.3.1. Preotul efectuează o anchetă canonică, în timpul căreia se stabilesc: locul botezului persoanei care și-a exprimat dorința de a adera la Biserică; caracterul activității sale în perioada aflării sale în schismă (participarea la slujbe, distribuirea de materiale anticanonice, declarații publice, participarea la diferite acțiuni împotriva Bisericii etc.). Informațiile obținute sunt incluse în raportul prezentat arhiereului eparhiot.
4.3.2. Preotul explică persoanei care dorește să adere că ea a fost botezată într-o structură necanonică și, deci, în conformitate cu normele canonice, având în vedere lipsa succesiunii apostolice în asemena structuri, pentru aderare la Biserica Ortodoxă el trebuie să primească Botezul.
4.3.3. Persoana care dorește să se alăture Bisericii depune o cerere pentru primirea sa în sânul Bisericii Ortodoxe Ruse. În cerere el:
= confirmă disponibilitatea de a primi Statutul și orânduirea sa internă;
= anexează dezicerea de rătăcirile anterioare în cazul în care a exprimat anterior păreri clevetitoare sau hulitoare referitor la Biserică în rețelele de socializare și mass-media.
În anumite cazuri, de exemplu atunci când divulgarea în public poate aduce daună aderentului, dezicerea poate fi făcută verbal în prezența părintelui protopop sau a preotului delegat de arhiereul eparhiot.
4.3.4. Preotul prezintă arhiereului eparhiot un raport privind posibilitatea primirii persoanei în sânul Bisericii, cu indicarea tuturor faptelor relevate în timpul anchetei canonice și cu propunerea formei de aderare. La raport se anexează cererea de aderare a doritorului.
5. Forme de aderare
5.1. Dacă persoana a fost botezată în Biserica Ortodoxă și apoi a căzut în schismă – ea este primită prin Taina Pocăinței.
5.2. Dacă persoana a fost botezată în schismă (ПЦУ, УПЦ КП, УАПЦ) – ea aderă prin Taina Botezului (circulară a Administrației Patriarhiei Moscovei nr. 01/3154 din 17.07.2020).
5.3. Dacă persoana până la trecerea în comunitatea schismatică a aparținut Bisericii Romano-Catolică sau unei denominațiuni protestante – ea aderă conform regulilor ce se referă la confesiunile cărora a aparținut până la cădere în schismă.
6. Îngrijirea duhovnicească după aderare
După primire, este necesar de a susține rugăciunea și viață liturgică regulară a comunității sau a persoanelor acceptate, precum și de a desfășura convorbiri educative dedicate:
6.1. deosebirii dintre starea canonică și schismatică;
6.2. importanței unității canonice și liturgice.
Se recomandă elaborarea unui plan pentru îndrumarea și sprijinul persoanelor și comunităților ce au intrat în unitate cu Biserica, incluzând participarea la taine, studiul catehismului și discuții despre învățătura de credință și Istoria Bisericii.