Adesea unii oameni din afara Bisericii ne dau adevărate lecții de modestie, de deschidere și de dragoste față de aproapele. Așa a fost și în cazul unei studente care realizează un material despre Biserica „Întâmpinarea Domnului” de la Universitatea de Stat din Moldova.
O fire pozitivă, optimistă, dornică de viață… După câteva zile de filmări și discuții am aflat că nu este botezată și nu frecventează biserica. Am observat totodată că atunci când urmează să intre în sfântul locaș are grijă ca să-și îmbrace rochia și să-și așeze baticul pe cap. Zice că așa se cuvine.
S-a informat și a înțeles că pentru o femeie creștină acoperirea capului și îmbrăcămintea decentă este un simbol al smereniei.
Așadar, trebuie să intre oameni care nu au tangență cu creștinismul și să ne dea lecții de comportament și de atitudine creștină.
Tot această tânără a mărturisit că a fost impresionată de felul cum arată o biserică ortodoxă. Toate elementele, inclusiv slujbele, te transpun într-o altă lume, mărturisește ea.
Se simte un duh aparte, pereții sunt parcă „îmbibați” de Dumnezeu. A mișcat-o și felul în care a fost întâmpinată – cu zâmbet, cu îmbrățișare, oferindu-i-se atenție și multă căldură.
Când ne plângem că nu vin mai mulți credincioși la rugăciunea comună, când suntem nedumeriți de ce nu reușim să-i menținem în comunitățile noastre pe cei care au pășit o dată pragul, să ne întrebăm dacă problema nu e și în noi, cei râvnitori și trăitori, dacă nu cumva suntem zgârciți la încurajare cu dragoste și darnici la critică cu aer de superioritate, dacă ne bucurăm de un nou-venit în comunitatea noastră creștină și știm să-i arătăm această bucurie, dacă prin felul nostru de a ne comporta cu oamenii suntem sau nu un model vrednic de urmat.
De cele mai multe ori nu e nevoie decât de un zâmbet și o îmbrățișare. Atât! Dar ambele cu dragoste neprefăcută.
Preot Octavian Moșin
Sursa: Octavianmosin.md