În fiecare zi, mulțimi de oameni suferă din cauza acțiunilor militare. Dar pentru credincioși situația este incomparabil mai dificilă: ei trec prin toate greutățile inerente războiului, casele și bisericile lor sunt bombardate și, în același timp, bisericile sunt luate cu forța de la enoriașii noștri, iar clerul este supus represiunilor.
În asemenea condiții, zvonuri din ce în ce mai alarmante încep să atace imaginația oamenilor. Multă lume este în confuzie și descurajare: cum să trăim mai departe și ce să facem?
Nu intrați în panică și nu vă fie frică. Alarmistul nu mai este în stare să gândească rațional, deoarece toate gândurile sale sunt supuse unor instincte josnice, animalice.
Deloc întâmplător Domnul în paginile Sfintei Scripturi permanent îi povățuiește pe credincioși: „Nu vă temeți!” Bunoară, iată ce Dumnezeu îi zice proorocului Isaia: „Nu te teme, că Eu sunt cu tine, nu privi cu îngrijorare, că Eu sunt Dumnezeul tău. Eu îţi dau tărie şi te ocrotesc şi dreapta Mea cea tare te va sprijini. Iată că se vor ruşina şi de ocară se vor face toţi cei ce sunt aprinşi împotriva ta; toţi vor fi nimiciţi şi vor pieri cei ce se fac vrăjmaşi ai tăi! Căuta-vei şi nu vei găsi pe cei ce te urăsc pe tine şi ca o nimica vor fi cei ce vor să se lupte cu tine. Că Eu sunt Dumnezeul tău, Eu întăresc dreapta ta şi îţi zic ţie: «Nu te teme, căci Eu sunt ajutorul tău!»” (Is. 41:10-13).
Și aceste cuvinte sunt adresate nu doar proorocului, ci tuturor credincioșilor din toate timpurile, inclusiv nouă. Într-adevăr, cum poate cineva să intre în panică și să manifeste frică dacă Dumnezeu Însuși este cu noi?
Prin urmare, la fiecare mesaj alarmant, neliniştit, înspăimântător trebuie, în primul rând, să vă concentrați, să vă calmați, să vă rugați Domnului, să vă predați în voia Lui Sfântă şi abia apoi să luați vreo decizie. Acțiunile întreprinse sub influența unor emoții puternice nu duc la bine.
Să împliniți poruncile. Indiferent de ceea ce se întâmplă în jurul nostru, nimic nu ne scutește de îndatoririle noastre creștine. Dimpotrivă: cele mai severe încercări sunt pentru noi un fel de teste – cât de creștini suntem în fapte, nu doar în cuvinte? Și cu cât aceste încercări sunt mai complicate, cu atât mai mult trebuie să ne nevoim în fapte de evlavie. Dacă vom păzi poruncile, nici un necaz pământesc nu ne va putea birui.
Să-i susțineți pe cei cărora le este mai greu decât vouă. Oricât de grele ni s-ar părea uneori încercările cu care ne confruntăm, întotdeauna se va găsi cineva dintre frații noștri căruia îi este mai greu decât nouă. Și în acest caz suntem obligați să oferim tot ajutorul posibil celui care suferă. Cu ce putem: cineva are nevoie de un ban, altcineva de un adăpost, încă cineva de un cuvânt bun sau de un sfat rezonabil. Principalul lucru e să nu-i lăsăm neputincioși pe frații noștri în credință. Atunci nici Domnul nu ne va părăsi pe noi.
Sursa: ПРАВОСЛАВНАЯ ЖИЗНЬ