La 26 ianuarie 2023 Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Chiril a prezentat o comunicare la deschiderea celei de a XI-a Întâlniri parlamentare de Crăciun, organizată în Duma de Stat a Rusiei în cadrul Lecturilor educative de Crăciun „Provocările globale ale contemporaneității și alegerea duhovnicească a omului”, ediția a XXXI-a.
Propunem atenției cititorului un fragment din comunicare cu privire la poziția Bisericii referitoare la războiul – o temă care astăzi a devenit obiectul numeroaselor speculații și tratări tendențioase:
Biserica niciodată nu a divizat păstoriții săi în „străini” și „ai săi”, nu îi contrapune pe oameni unii altora, știind că în ochii lui Dumnezeu fiecare om prezintă o valoare. Rămânând cu poporul său, Biserica Ortodoxă Rusă, ca o mamă iubitoare, se străduie să acorde ajutor tuturor persoanelor de care s-au atins greutățile vremurilor de război, celor care suferă și sunt lipsiți de cele necesare, celor care și-au pierdut un acoperiș deasupra capului și au rămas fără susținere.
Domnul Iisus Hristos ne avertizează în Evanghelie: veţi auzi de războaie şi de zvonuri de războaie. (Mt. 24:6). Se vede că așa va fi până la finalul istoriei omenirii: aceasta este realitatea tristă a lumii, deteriorată de păcat, a cărui multiplicare duce neapărat și la războaie.
Însă oamenii, înțelegând cu rațiunea că lumea este plină de războaie și conflict nesoluționate, deseori gândesc că ei nu vor fi atinși de ele, că ele există undeva departe de ei și mulți au considerat că și conflictul din Donbas, început încă în anul 2014, suferințele populației pașnice, se află într-o anumite dimensiune paralelă, deoarece nu împiedicau celor care priveau dintr-o parte să se folosească de toate bunurile vieții obișnuite. Această stare acum se numește război hibrid, când nu este prea clar unde merge războiul, ce fel de război este, de ce pe unii îi arde, îi omoară, îi schilodește, iar alții viețuiesc în așa fel, de parcă nimic nu se întâmplă.
Reacția Bisericii la război s-a format timp de veacuri și rămâne neschimbată. Noi răspundem cu rugăciunea pentru pace care actualmente se ridică în toate bisericile. Această rugăciune unește pe milioane de credincioși, inclusiv pe cei care se află pe diferite părți ale luptei.
Credința fără fapte moartă este (Iac. 2:26) ne învață cuvântul lui Dumnezeu și fiii fideli ai Bisericii o confirmă prin dragostea față de aproapele, exprimată în fapte, prin trudele a mii și mii de voluntari, ale ctitorilor, medicilor, surorilor de caritate care muncesc în toate aceste luni, ajutând răniților și sinistraților de pe urma acțiunilor militare. Această slujire a ieșit deja în afara hotarelor ogrăzii bisericești, precum și în afara granițelor statale. Aș vrea să mă adresez cu cuvinte de recunoștință voluntarilor: voi sunteți, dragii mei, eroi adevărați. Și aduc mulțumiri, în special acelor voluntari care, fără a-și precupeți propria viață, pleacă în cele mai dificile puncte ale conflictului, unde au fost făcute numeroase jertfe.
Poziția pașnică a Bisericii constă în faptul ca să cheme toate părțile beligerante la un comportament omenesc față de prizonieri, dacă nu e posibil să obținem ceva mai mult, să contribuim la întoarcerea lor în Patrie, să ajutăm oamenilor să se evacueze din locurile periculoase pentru trai.
Bineînțeles, cel mai important este să fie terminate orice fel de acțiuni militare, să se obțină concilierea, refacerea relațiilor frățești între popoarele care sunt atrase în acest conflict. Dar atâta timp cât conflictul continuă, cel puțin trebuie să manifestăm compasiune față de cei care suferă în mod real, care devin invalizi, față de familiile care își pierd pe tatăl sau soțul lor.
Efectuând păstorirea militarilor, Biserica mărturisește neîndoielnic despre faptul că sarcina ostașului creștin este să îndeplinească cinstit și cu jertfire datoria sa pe câmpul de luptă, păstrându-și noblețea sufletească și demnitatea. Lupta cu dușmanul pentru un creștin nu trebuie să se transforme în ura față de o persoană luată aparte. Patria cere apărare și în rândul ostașilor este un număr foarte mare de persoane ortodoxe – așa a fost, așa este și, probabil, așa va fi întotdeauna. De aceea este foarte important să ne conducem de orientarea corectă morală și duhovnicească.
Lupta cu dușmanul nu trebuie să se transforme în ura față de o persoană luată aparte și în comportamentul însoțit de o cruzime nemaipomenită.
Sursa: Patriarchia.ru