În această zi, facem pomenirea sfântului prooroc Daniel, „bărbatul doririlor”, care era din seminția lui Iuda și care a trăit în Babilon (+ 460 î.Hr.) și a celor împreună cu dânsul, sfinților și drepţilor: Anania, Azaria şi Misail, cei trei tineri evrei din Babilon, care fiind băgaţi într-un cuptor cu foc au fost păziți neatinşi de Dumnezeu pentru credinţa lor (secolul al V-lea î.Hr.)
Sfântul prooroc Daniel este ocrotitorul călătorilor, al celor care sunt în diaspora, au emigrat, sau au plecat de nevoie în străinătate, deoarece el însuși a fost forțat să stea departe de casă. Mai este cunoscut și pentru profețiile făcute despre venirea lui Hristos, care aveau să se adeverească 600 de ani mai târziu. Este cinstit în calendarul ortodox în data de 17 decembrie.
Viața pe scurt – sfântul prooroc Daniel și sfinții trei tineri: Anania, Azaria și Misail (sinaxar)
Sfântul prooroc Daniel s-a născut din seminția lui Iuda, seminția lui David. Face parte din rândul celor patru profeți mari din Vechiul Testament, alături de sfinții Isaia, Ieremia și Iezechiel. La dărâmarea templului și cucerirea Ierusalimului de către împăratul Nabucodonosor, Daniel a fost dus în robia Babilonului. Alături de el au fost duși și regele Ioachim al iudeilor și alți tineri iudei, prieteni buni ai lui Daniel: Anania, Azaria și Misail.
Ca să poată lega poporul robit de năzuințele statului babilonian, împăratul Nabucodonosor a poruncit lui Aspenaz, mai marele palatului său, să îi dea pe tineri la școală ca să îi învețe carte și limba haldaică. Împăratul voia să facă din ei slujitori credincioși tronului. Pentru înțelepciunea sa, sfântul prooroc Daniel este chemat de către Nabucodonosor la palatul sau, împreună cu cei trei tineri. El le-a schimbat numele ebraice în nume babiloniene: Daniel a fost numit Baltazar, Anania – Sedrah, Azaria – Abdenago, iar Misail – Misah.
Daniel și prietenii săi au învățat limbile acadiană, asiriană și haldaică, istoria, geografia, religia cu zeii cei numeroși, precum și alte multe științe. Sfânta Scriptură arată că sfântul prooroc Daniel și prietenii lui țineau foarte mult la legea părintească și că nu uitaseră nici o clipă Ierusalimul.
Deși aveau dreptul să mănânce și să bea la masa împăratului, ei s-au hrănit cu semințe ca să nu se spurce. Dumnezeu le-a răsplătit curăția cu înțelepciune și frumusețe.
Acest lucru este amintit de Biserica Ortodoxă în rugăciunea de binecuvântare a colivei unde citim: „Doamne, Cel ce ai plinit toate prin cuvântul Tău și ai poruncit pământului să scoată multe feluri de roade spre îndulcirea și hrana noastră, Care pe cei trei tineri și pe Daniel care erau în Babilon, fiind hrăniți cu semințe, i-ai arătat mai frumoși decât pe cei care erau hrăniți cu multe desfătări…”
Proorocul Daniel a fost învrednicit în chip deosebit cu darul de a explica viziuni și visuri și de a prezice viitorul. Astfel, sfântul prooroc Daniel a tâlcuit mai multe vise ale împăratului (Daniel 2, 44; 4, 24).
Cei trei tineri aruncați în cuptorul cu foc
Datorită intrigilor slujitorilor babilonieni care i-au spus împăratului Nabucodonosor că cei trei prieteni ai sfântului prooroc Daniel au refuzat să se închine unei statui a împăratului, aceștia au fost aruncați într-un cuptor încins, însă Dumnezeu i-a ocrotit și focul s-a prefăcut în rouă (Daniel III, 17). Sfântul prooroc Daniel nu a fost aruncat în foc cu cei trei tineri deoarece el primise numele Baltazar de la Aspenaz, care era conducătorul eunucilor de la palatul lui Nabucodonosor, iar la babilonieni numele Baltazar era de o mare cinste, căci era nume de dumnezeu.
Proorocul Daniel a explicat și împăratului Belșațar cuvintele „Mene, mene, tekel, ufarsin” (Daniel V, 25-26), care îi prevesteau sfârșitul datorită nelegiuirilor sale. În aceeași noapte împăratul a fost ucis, iar Babilonul a fost cucerit complet de regele Darius I al perșilor (anul 518 înainte de Hristos).
Sfântul Proroc Daniel în groapa cu lei
Dregătorii persani îl urau pe sfântul prooroc Daniel pentru că și noul cuceritor îl cinstea pentru înțelepciunea lui. De aceea, l-au rugat pe regele Darius să dea poruncă scrisă ca timp de 30 de zile nimeni să nu se închine altui Dumnezeu decât numai regelui, iar cine nu se supune să fie aruncat într-o groapă cu lei.
Proorocul Daniel s-a rugat în continuare lui Dumnezeu așa cum făcea și mai înainte (Daniel VI, 11). Regele s-a văzut nevoit să își respecte porunca. Sfântul prooroc Daniel a fost aruncat în groapa plină cu lei înfometați, dar Dumnezeu a închis gurile lor și ca niște mielușei au venit lângă sfânt (Daniel VI, 17-29).
Mulți păgâni au crezut atunci în Dumnezeu, iar cei îndărătnici au fost pedepsiți chiar de rege pentru minciunile lor, el însuși fiind impresionat de grozăvia momentului. În urma acestei minuni, împăratul a scris la toate popoarele: „Pacea voastră să se înmulțească. De mine s-a dat această poruncă în tot pământul împărăției mele, ca fiecare să se cutremure și să se teamă de Dumnezeul lui Daniil, pentru că Acela este Dumnezeul cel viu Care este în veci și împărăția Lui nu se va strica și stăpânirea Lui îndelung stăpânește, sprijinește și izbăvește. Apoi face semne și minuni în cer și pe pământ, căci a izbăvit pe Daniel din gurile leilor.”
Mai târziu va fi aruncat pentru a doua oară într-o groapa cu lei din cauza credinței în Dumnezeul Cel Viu, dar și de această dată va ieși nevătămat.
Deosebit de importantă este proorocia lui Daniel asupra timpului care va trece până la venirea Mântuitorului și a doua dărâmare a templului (Daniel 9, 24-27).
Sfântul Proroc Daniel trece la cele veșnice
Când împăratul Cirus le-a permis evreilor să se întoarcă în țara lor de origine, sfântul prooroc Daniel a rămas în continuare cu persoanele care nu s-au mai întors. Astfel, Daniel devine ocrotitorul celor care au emigrat sau au fost duși în exil.
Sfântul prooroc Daniel a trăit aproape 90 de ani și a fost ales de Dumnezeu să susțină poporul evreu pe lângă stăpânitorii țării sale. Scopul misiunii sale profetice a fost nu numai de a întări nădejdea evreilor în viitorul Mântuitor, ci și de a face cunoscut printre păgâni pe adevăratul Dumnezeu.
Sfinții Părinti au rânduit ca pomenirea sfântului prooroc Daniel să fie făcută cu șapte zile înainte de nașterea Mântuitorului, pe motiv că aceștia erau din seminția lui Iuda, din care și Mântuitorul nostru Își trage neamul după trup.
Sursa: Pravila.ro