Parcă ne este oarecum sau ne incomodăm și prea mult zâmbim celui care vrea să ne țină în mrejele sale și dorește să fim robii lui prin timp.
►Prea multă vorbăraie în jur auzi uneori, dar nimic nu se face.
►Maculatura scrisului formal prin birouri și rapoarte anuale, trimestriale, de tot felul și de care vrei, duc la întunecimea mentalității societății.
►Cu-i îi trebuie atâtea întruniri, adunări… formale cu microfoane de vorbe goale, care sunt niște falimente de tradiții și obiceiuri goale.
►Prin corupție, cunoștințe și cumetrism, Țara niciodată n-o să prospere.
►Doctori în științe formali și neformali sunt cât iarbă, iar doctori pentru suflet mai puțini.
►Cei mai talentați oameni de artă azi sunt cei ce stau după culisele vieții, ei o viață se luptă să ajungă în scenă și nu pot ajunge din cauza celor netalentați, care mereu sunt în fața lumii și cumpără aplauzele spectatorii cu bani.
►Astăzi e timpul proștilor, care s-au așezat frumos în fotolii și-i conduc pe cei mai deștepți, subjugându-i, umilindu-i și mai mult.
►Credința nu este un săpun de mâini, care vrei să te speli pe mâini când vrei tu.
►Se spovedește foarte des, dar face păcate cu carul…
►Cine a spus și unde este scris ca băiatul și fata să trăiească împreună până la cununie? De ce tac preoții?…
►O boală cronică a omului e să-l copie pe cel de alături: să construiască casă-palat, să cumpere mașină dintre cele mai scumpe, să aibă cel mai performant mobil, să se îmbrace scump și cât mai elegant și frumos…
►Campionatul sportiv după bani prin lume a atins cele mai mari performanțe în ultimii 23 de ani, dar nimeni nu a găsit drumul adevărat al vieții.
►„Eu ție, tu mie…”, cu acest generic într-un pas pășesc majoritatea oamenilor prin viață.
►Oamenii luptă în război și nu știu pentru ce și de ce luptă? Ei cred că arma e mai presus decât credința sau crucea.
►Nici preoții nu înțeleg de ce ei singuri se prigonesc de la o mitropolie la alta, lăsând în urmă pe enoriași nedumeriți, orfani, rătăciți, mirați…
►Moartea e atât de actuală, că a devenit subiectul vieții, că oamenii o privesc ca pe o manifestare obișnuită.
►Cum să astupi gura lumii, dacă de milenii e plină de păcate.
►Toți învață la cele mai prestigoase universități din lume, cu fel de fel de facultăți doar pentru bani, dar la facultățile virtuțiilor creștine și celor zece porunci nu se înscrie nimeni.
►Lăudăroșii zic că țin post, dar tot ei fac cele mai multe păcate.
►Du-te acasă după Sfânta Liturghie, dar nu în ospeție, că nu e bine să te „spovedești” a doua oară la cumătra sau vecina ta.
►Cum îți faci rugăciunea sau citești acatistul, dacă un gând de-al tău e „la slănină și cu altul la făină”?..
►Partidele politice nu au nici o valoare în viața oamenilor, ele vin și pleacă, dar Dumnezeu e mereu cu oamenii!
►Frunza de pe ram se mișcă cu puterea lui Dumnezeu, dar pașii tăi unde îi duci, pe care drum?
►Cei ce vorbesc mult se cred că sunt cei mai deștepți, mai superiori, mai importanți în fața altora, dar ei nu au nici un cântar în tot ce spun și uită că repetă aceleași gânduri spuse și te impune uneori să-i asculți la nesfârțit până îți stoarce toată vlaga.
Raisa Plăieșu, pentru Traditia.md