Mintea este „centrul de comandă” al anticipării diferitor boli. Iată de ce oamenii simt sau gândesc bolile mai întâi în creier. Rolul creierului în supraviețuire este programat să detecteze pericole. Orice simptom, durere sau schimbare în corp este analizat rapid pentru a preveni o situație gravă. Uneori, el „exagerează”, pentru că e mai sigur să greșești prin alarmă falsă decât să ignori un pericol real. Gândurile de tip „dacă mă îmbolnăvesc?..”, „dacă mi se întâmplă ceva?..” sunt încercări de a fi pregătit înainte ca problema să apară. E un fel de antrenament pentru scenarii posibile. Creierul are un rol central în interpretarea senzațiilor corporale. Dacă ai anxietate sau frică, creierul amplifică orice mică durere sau oboseală și o poate transforma într-o anticipare de boală.
Care este legătura dintre emoții și corp? Cum influențează memoria la informațiile primite? Dacă omul a trecut printr-o boală sau a auzit des despre ea, creierul „învață” acea experiență și tinde să o caute din nou, chiar înainte ca semnele reale să apară.
Și încă odată trebuie să înțelegem că nu corpul anticipează bolile, ci creierul le interpretează și le proiectează – uneori realist, alteori exagerat. Atunci să ne întrebăm, care este diferența dintre anticiparea sănătoasă (care te ajută să previi) și anticiparea bolnăvicioasă (care duce la frică și anxietate) din punct de vedere spiritual?
= Tradiția spune că diavolul nu poate crea boala, dar poate influența gândurile omului. El seamănă frică, neîncredere și îndoială. Dacă un om se teme mereu că se va îmbolnăvi, această frică îi slăbește pacea sufletului și uneori chiar și puterea trupului.
= Prin gânduri negative și prin „șoapte” interioare, omul poate fi împins să creadă că are deja o boală, chiar dacă ea nu există.
= Scopul diavolului este să tulbure mintea și să abată omul de la încrederea în Dumnezeu, pentru ca frica de boală să devină mai mare decât credința și nădejdea.
Anticiparea bolilor în creier are legătură cu anxietatea și hipocondria (tulburare cu simptome somatice). Creierul, sub influența stresului, proiectează scenarii negative. Dacă omul interpretează aceste gânduri ca venind „din afară” (din ispită), atunci ele pot fi asociate cu influența diavolului. Dacă le vede ca procese mentale, ele sunt explicate prin mecanismele fricii.
Care este legătura dintre cele două viziuni? Chiar dacă folosim limbaj religios sau psihologic, mecanismul e asemănător: fricile implantate în minte slăbesc încrederea și liniștea interioară. Credința, rugăciunea, dar și o gândire sănătoasă ajută să se rupă acest cerc.
Dar cum să recunoaștem că anticiparea bolilor vine mai mult din ispita diavolului (spiritual) și când din anxietate (psihologic)? Să facem o comparație clară între cele două conexiuni:
🔹Anticiparea bolilor ce vine mai mult din ispita diavolului (spiritual) pot fi depistate în următoarele momente:
- Gândurile de boală apar brusc, chiar fără niciun simptom real.
- Sunt însoțite de frica excesivă de moarte și de lipsa nădejdii în Dumnezeu.
- Se repetă obsesiv, chiar și atunci când omul știe medical că este sănătos.
- Apar mai ales în momente de slăbiciune sufletească: lipsă de rugăciune, de pace, de împăcare.
- Scopul lor e să te paralizeze spiritual și să te îndepărteze de credință, spunându-ți „nu mai are rost”.
🔹Anticiparea bolilor ce vine mai mult din anxietate sau psihologie pot fi depistate în următoarele momente:
- Gândurile sunt legate de experiențe reale (ai văzut pe cineva bolnav, ai citit pe internet simptome).
- Sunt însoțite de manifestări fizice: palpitații, transpirații, dureri care cresc odată cu frica.
- Se pot calma prin rațiune, prin discuții cu medicul sau prin metode de relaxare.
- Apar în special în perioade de stres intens sau după traume.
- Scopul lor nu e distrugerea sufletului, ci e un mecanism de apărare a creierului, care „exagerează” pentru a te proteja.
Diferența esențială este: ispita diavolului lovește în credință, nădejde și pacea sufletului, iar anxietatea psihologică lovește în liniștea minții și în echilibrul emoțional, dar poate fi corectată cu grijă și de rațiune.
Cum să oprești anticiparea bolilor în creier? Iată câteva mijloace prin care poți opri sau reduce anticiparea bolilor în creier, atât spiritual cât și psihologic:
🔹 În plan spiritual:
- Rugăciunea scurtă și sinceră, de tipul: „Doamne, în mâinile Tale îmi pun sănătatea și viața mea”. O astfel de rugăciune repetată liniștește mintea. Aici mai poți citi și diferite acatiste, paraclise și alte rugăciuni de sănătate.
Din cei 150 de Psalmi, sunt aleși 10 ca prioritari în împrospătarea forţelor şi refacerea sănătăţii. Pe aceştia i-am împărţit în mai multe categorii:
= Psalmi care se citesc în caz de boală, poticnire, stres, depresie anagapica, dizarmonie: Psalmul 90 din Psaltirea lui David: „Cel ce locuiește în ajutorul Celui Preaînalt…”) – întărește sufletul împotriva fricii.
= Psalmii profilaxiei, sau păstrătorii vieţii: 6 şi 38.
= Psalmii penitenţei, sau ai purificării: 21, 31, 50, 141.
= Psalmii perfectiunii, pentru cei care, după însănătoşire, caută iluminarea. Psalmii însănătoşirii: 22 şi 102.
= Psalmi desăvârșiți: 45 şi 119. Litania Legii.
Sursa: Psihoterapie isihasta. Editura: Paralela 45. Anul de aparitie: 2010.
- Spovedania și împărtășania eliberează sufletul de poverile nevăzute și văzute.
- Evitarea șoaptelor de frică, atunci când apare un gând negativ, nu-l hrăni, ci răspunde cu „Cred în Tine, Doamne, Tu mă întărești!”.
- Post și fapte bune, întorc atenția de la frica de sine spre iubirea aproapelui și dau pace.
🔹 În plan psihologic:
- Respirație conștientă – inspiră adânc 4 secunde, ține 4, expiră 6–7 secunde. Ajută creierul să iasă din panică.
- Notează gândurile – când apare frica „am să mă îmbolnăvesc”, scrie-o pe hârtie și întreabă-te: am dovezi clare pentru asta?
- Limitează căutările medicale pe internet – ele amplifică anxietatea și dau senzația de boală chiar și fără motiv.
- Fii activ fizic – plimbarea, exercițiile ușoare sau dansul reduc tensiunea și „resetează” mintea.
- Caută sprijin – un prieten apropiat, un psiholog, duhovnic sau terapeut spiritual care vă pot oferi echilibru atunci când singurul tău glas interior e cel al fricii.
Cheia este echilibrul: să nu lași nici ispita, nici anxietatea să îți conducă mintea. Dacă răspunzi cu credință – slăbești puterea fricii. Dacă răspunzi cu rațiune – slăbești puterea anxietății.
Așa să vă ajute Dumnezeu.
Raisa Plăieșu,
pentru Traditia.md