Acesta a fost genericul în duminica lunii lui cuptor din 20 iulie, al Popasului călătoriei mele pe pământ, săvârșit la Centrul Academic Internațional „M.Eminescu” din Chișinău! Mulțumesc acestei instituții culturale, doamnei Elena DABIJA, șefa centrului și moderatorului domnului poet Traian VASILCĂU, pentru buna organizare și moderare a acestui popas literar-muzical creștin! Mulțumesc din suflet tuturor participanților, care toți împreună din cuvinte lor alese au țesut un covor spiritual pentru casa sufletului meu!
Am ascultat cu multă atenție, dar și cu o deosebită emoție recitalurile de poezie din creația mea, diferite confesiuni literare, repere critice de bun augur, amintiri, colaborări literare de la ziare și reviste, diferite întâmplări din viață, care toate acestea m-au făcut să trec dintr-o stare de suflet în altă stare. Trăiam viziunea celor 50 de ani de muncă creatoare tenace cu binecuvântarea Bunului Dumnezeu, care mi-a altoit mai întâi dragostea de carte ca s-o le lecturez cu multă dragoste și interes, apoi mi-a dat darul sfânt ca să le scriu, apoi să revărs lumina cuvântul lui Hristos prin lume. Am muncit mereu redactor, unde am scos în lumină peste 250 de cărți atât a edițiilor diferitor edituri din țară unde am lucrat, cât și cărțile personale și ale altor autori. M-am înrudit cu stiloul și masa de scris, cu mașina de scris și calculatorul, iar Cuvântul mi-a fost alinare și terapie, rugăciune și poezie, durere și suferință!
Mulțumesc din suflet pentru prezența și urările nostime tuturor, care au fost la manifestare: Prot. Mitrofor Octavian MOȘIN, doctor în filosofie, conferențiar universitar, parohul Bisericii „Întâmpinarea Domnului”; Elena DABIJA, șefa Centrului Academic Internațional „M.Eminescu”; Traian VASILCĂU, poet, moderatorul manifestării; Ștefan SOFRONOVICI, poet; Ludmila SOCHIRCĂ, scriitoare, membră a Cenaclului literar-creștin „Cuvântul”, membră a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România; Dumitru MIRCEA, scriitor, redactor șef al rev. „Roua stelară”; Veronica SIMIONICA HASNAȘ, poetă, membră a Cenaclului literar-creștin „Cuvântul”; Veronica BUCICO, poetă; membră a Cenaclului literar-creștin „Cuvântul”; Geta LIPOVANCIUC, poetă, cantautoare și interpretă de cântece creștine; Tatiana CROITOR, poetă, membră a Cenaclului literar-creștin „Cuvântul”, psiholog, președintele Asociației ortodox-creștină „Ascior” din România (filiala Chișinău), director adjunct al Centrului de creație Orhei; Cristian PLĂIEȘU, poet, artist fotografic; Cezar și Nina CARAMAN, poetă; membră a Cenaclului literar-creștin „Cuvântul”; Petru HASNAȘ, poet; Petru ROTARU, poet, Svetlana GURANDA, poetă! Tuturor vă doresc sănătate, inspirație și editoriale noi superbe! Cu drag de voi, Raisa Plăieșu!!!
https://www.facebook.com/raisa.plaiesu
Ecourile de suflet ale Popasul literar-muzical creștin cu genericul: „DOAMNE, SCRIU ȘI CÂNT CU DOR DE ȚARĂ, CU DRAG DE-A TA CREDINȚĂ…”, dedicat creației literar-muzical creștine a poetei RAISA PLĂIEȘU, scriitoare, compozitoare și interpretă de cântece creștine, președintele Cenaclului literar-creștin „Cuvântul”, membră a Uniunii Scriitorilor din Moldova, membră a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.
* * *
Academicianul Ion Tighineanu, președintele Academiei de Știință a Moldovei apreciază versul Raisei Plăieșu prin țesătura divină: „Din cuvinte faceți divină țesătură, / Cu însemne de credință-n Dumnezeu / Și dragoste de oameni și natură – / E țesătura ce Vă duce-n Apogeu!”
* * *
RUGĂCIUNEA ÎN VERSURI
Unii oameni au primit dar de la Dumnezeu să scrie versuri, alții chiar se roagă scriind rânduri și gânduri creștine. Raisa Plăieșu este sufletul rugător, care scrie, cântă și dăruiește. Acest volum de poezii creștine reprezintă o vie mărturie a tot ce simte și trăiește această femeie cu inimă fierbinte. De altfel, întreaga sa creație este inspirată din Sfânta Scriptură, Viețile Sfinților, din scrierile Părinților și scriitorilor bisericești. Daca veți încerca să parcurgeți această cărțulie, veți avea o adevărată călătorie în copilărie, amintindu-vă de părinți și oameni dragi, de școală, prieteni și tot ce ne oferă viața la țară. Veți simți, asemenea autorului, că toate sunt bune și spre folosul nostru, dacă știm să le folosim în timp și cu măsură.
Poeta Raisa Plăieșu vrea să trezească omul din noi chemat să fie curat, luminat și atașat de Dumnezeu. Doar în această conexiune cu divinitatea toate dobândesc sens și lumină, precum și folos duhovnicesc. Autoarea e la apogeul creației sale, fiind dornică sa transmită principiile și valorile noastre bimilenare. Și acest lucru îi reușește prin aceste poezii, care mai întâi pot fi recitate, apoi cântate și puse la inima celui care vrea să pătrundă în lumea credinței creștine. Să dobândim pace și bucurie, izvorâtă din sufletul autoarei, care se roagă ca toată suflarea omenească să trăiască liniștea și iubirea venită de la Cel de Sus.
Prot. Mitrofor Octavian MOȘIN, doctor în filosofie, conferențiar universitar, preot-paroh al Bisericii „Întâmpinarea Domnului”, USM, or. Chișinău
(din prefața cărții „Roagă-te o viață întreagă”, poezii creștine pentru copii)
* * *
Născută și crescută în mediul rural, Raisa Plăieșu manifestă deloc întâmplător o dragoste aparte pentru destinul satelor noastre, pentru părinți, pentru vatra natală, pentru tot ce ține de casă și de neam în fond. Poiezicerile plăieșiene poartă însemnul celor șapte ani de-acasă sub orice aspect al cunoașterii de sine și de lume. Tradiționalistă verticală și demnă de limba ce-a ales-o, scriitoarea își amintește cu drag de rădăcinile ethosului românesc dintotdeauna, de Carpații civilizației noastre bimilenare dintrun sentiment profund național, descris către lume și credință. Multe dintre piesele noului său volum liric „Lumina darului din dar…” relevă simbolic și emblematic râvna ei de o viață de a trăi în Cuvânt, în metafora și-n ideea de noi dinspre prezent. Călătoriile ei topice și lirice, meditative în mare parte sunt declarații de dragoste față de viață și de contemporani. Discursul poetei este unul sincer și simplu, pe înțelesul a lor săi principialmente. Glosele poetice privind condiția „poetului” și „cărții” remarcă din capul locului dorul creatoarei de a-și preacinsti consângenii și munca literară pe care a îmbrățișat-o dintr-o chemare a inimii. Sosia ei lirică pune pe prim-plan „cartea” și „ruga”, „credința” și „ascultarea” / „urmarea” lui Dumnezeu. Versurile au strălucirea dorurilor ei de acasă – de a fi întotdeauna egală cu sine, săritoare la nevoie, de ai întinde la timp aproapelui o mână de ajutor, de „a-l încălzi cu inima”.
Tudor Palladi, poet, critic literar
* * *
Poeziile distinsei doamnă Raisa PLĂIEȘU sunt de o sensibilitate profundă, împletind teme precum iubirea, credința, natura și trecerea timpului. Fiecare vers pare să reflecte un dor de puritate, de lumină divină și de valorile autentice ale vieții. Se simte o nostalgie aparte pentru copilăria simplă, pentru iernile grele, dar pline de suflet, și pentru o lume în care cuvântul era candelă, iar credința era comoara cea mai de preț.
Poeziile doamnei Raisa PLĂIEȘU sunt de o frumusețe aparte, îmbinând credința, iubirea, nostalgia și reflecția asupra lumii moderne. Fiecare vers poartă o lecție profundă și un sentiment autentic. Poeta are un talent deosebit pentru care merită aprecierile noastre sincere.
Constantin ANTON – scriitor, membru al SOCIETĂȚII SCRIITORILOR ROMÂNI, Președinte al Societății „IAȘUL LITERAR-ARTISTIC”
* * *
Raisa Plăieșu este o voce inconfundabilă între poeții contemporani din Republica Moldova. În cele ce urmează, ne vom ocupa de volumul de versuri Toaca vremii, publicat la Chișinău, în 2023. Surprinzător este faptul că atât prefața, semnată de Val Răzeșu (jurnalist, poet, eseist și prozator), cât și selecția de aprecieri ale unor scriitori, etnomuzicologi și teologi – toate abundă în considerații generale, referitoare la creația Raisei Plăieșu. Spre pildă, iată ce notează prefațatorul în volumul de față: „Spre deosebire de cei al căror univers se circumscrie între linia orizontului și propria piele, poeta poate deschide atât de larg ferestrele inimii, încât pătrunde până la rădăcina tainei din care s-a născut această lume, și devine conștiința vie a desăvârșirii ei.” (p. 4).
În volumul Toaca vremii, creațiile autoarei pot fi grupate în două mari categorii: poezie creștină și, a doua categorie, de atitudine. Multe poezii de inspirație creștină au valoarea unui memento pentru omul care s-a îndepărtat de sacru: „De ce absolvim: gimnazii, licee, două-trei facultăți odată?/ Că mereu avem restanțe la: smerenie, cumpătare, bunătate!…/ În zadar scriem: teze de licență, proiecte, studii, doctorate, / Mereu cu restanțe la: răbdare, milostenie, frate!” (Restanțele vieții, p. 45). După cum se poate observa din versurile citate, smerenia, cumpătarea, bunătatea, răbdarea și milostenia sunt comndamente din Sf. Scriptură, care ar trebui respectate cu sfințenie de către oameni – (cf. Pr. Dr. Ioan Mircea, Dicţionar al Noului Testament, Editura Institutului biblic şi de Misiune al BOR, Bucureşti, 1984). Poeta formulează un adevăr dureros al zilelor noastre: „Tinerii de azi învață în cele mai renumite universități străine, / Dar cine să-i învețe facultatea Iubirii de Țară, cine? / (…) Doamne, (…) Numai la facultățile tale de credință nimeni nu învață!” (s. n. , p. 45). Câtă luciditate în aceste versuri, atâta durere găsim în versurile subliniate de noi! Lipsa de empatie, la vremea , pandemiei, de acum câțiva ani, a făcut ca oamenii să se înstrăineze unii față de alții. Această idee transpare din poezia Oamneii între oameni…: „Oamenii între oameni s-au îndepărtat, / Oamenii între oameni nu au mai stat la sfat, / Se privesc ca doi străini cu indiferență, / Nu mai au în suflet sfânta inocență.// (…) Oamenii (…) Nu mai au în suflet a vieții candoare.// (…) Într-o Pandemie ce-i prostește și-i înșeală/ De au altă diagnoză, le scriu aceeași boală! (s. n. , p. 46).Puterea absolută a lui Hristos a transformat Crucea din instrumentul morții în singura cale spre Viață. Lepădarea de sine înseamnă a nu ţine seama de eul tău sau a renunţa la privilegiile tale. LEPĂDAREA DE SINE IMPLICĂ ÎNLĂTURAREA EULUI ÎN CĂUTAREA VOII LUI DUMNEZEU, ASTFEL ÎNCÂT, ÎN TOATE LUCRURILE, CEL CREDINCIOS SĂ NU-ŞI URMEZE PROPRIA VOINŢĂ ŞI NICI SĂ NU FIE EGOCENTRIC. Numai astfel de oameni pot sa urmeze pe Domnul nostru, Iisus. Ideea aceasta o găsim în O cruce este viața: „Crucea vieții în spate noi nu știm s-o ducem, / Așa cum a dus-o Iisus, când l-au răstignit/ (…)O cruce este viața ce-o ducem în spate, / Drumul mântuirii noastre se face doar prin ea…/ Se va mântui doar cel ce se va lepăda de sine” (s. n., p. 74). Recunosștem în versurile citate și subliniate de noi distincția dintre omul lumesc și cel duhovnicesc, făcută de Sf. Ap. Pavel, în Epistola întâi către Corinteni, 2, 9-16. Soluția oferită de autoare o găsim formulată sincer în Doamne, îți mulțumesc și Nădăjduiți în Domnul¬ – adevărate doxologii: „ Doamne, îți mulțumesc că într-un an mi-ai dăruit…/ Un an de dor, îmbrăcându-mă în haina sfântă de lumină. / Un an de credință cu Nașterea și Învierea lui Iisus ce-ai vestit. / Un an de iubire cu făcliile aprinse în sărbătorile Tale divine.” (s. n. , p. 34). Haina sfântă de lumină este „harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Duhului Sfânt” (cf. II Cor. 13, 13). Raisa Plăieșu scrie o poezie de slujire a Cuvântului Veșnic Viu, întrupat în Iisus: „Nădăjduiți în Domnul, numai în Iisus, / El Calea, Adevărul și Viața ne-a adus…/ De vă sugrumă boala, ridicați-vă de jos!? Nădăjduiți mereu, cu rugă, în Hristos.” (p. 35). Calea întru Dreapta Credință este Iisus (cf. Ioan, 14: 6).
De remarcat faptul că asemenea creații pot fi socotite, în egală măsură, și poezii de atitudine¸ autoarea exprimându-și tranșant opinia în privință păstrării credinței strămoșești, luând atitudine tranșantă împotriva stricătorilor de neam, credință și datini, cei care îndeobște sunt cunoscuți caneomarxiști, haștagiști, useriști. Iată ce le spune poeta unor asemenea specimene, afirmația printr-o serie de negații fiind elocventă în poezia Te rog, nu zice nu: „În casa ce-ai făcut-o, trăiești numai tu, / Numai părinții n-au loc în ea, nu. // Tot luxul ai ticsit în mobilă, tu, / Numai cărți n-ai pus în ea, nu!// Ce multe tablouri pus-ai prin casă tu, / Numai icoana pe perete n-ai pus-o, nu. // Petreceri multe ai făcut atâtea tu, / Numai sfințirea casei n-ai făcut-o, nu. / Ai purtat la piept tot ce vrei tu, / Numai Crucea de creștin, nu.” (s. n. , p. 40).Întreaga creație poate fi socotită un pamflet la adresa acestor rătăciți de neam, de țară și credință!”
Constantin MIU, scriitor, doctor în științe teologice, Constanța, România
https://basarabialiterara.com.md/?p=55892
30 iulie 2024
* * *
Creația creștină a Raisei Plăieșu, unde „râurează mereu sângele credinței în Dumnezeu”
Traian VASILCĂU 21 iulie 2025 In ANIVERSĂRI, RECUNOAȘTERI
Popasul literar-muzical creștin „Doamne, scriu și cânt cu dor de Țară, cu drag de-a Ta credință…”, desfășurat în incinta Centrului Academic Internațional „Mihai Eminescu”, a adunat într-o horă mulți dintre prietenii poetei și cantautoarei Raisa Plăieșu.
Absolventă a „Școlii Durerii”, apoi a „Facultății de Suferință”, cea care ne-a invitat la Popas se află cu „restanțele vieții încă neachitate”.
„Ea nu doar scrie, ci trece prin ea fiecare cuvânt. Este scriitoarea care își consacră întreaga viață Credinței și frumosului, înțelegând că drumul vieții este unul al Slujirii și Dăruirii”, a spus Părintele-Profesor Octavian Moșin.
Poeta Iertării și a Iubirii, a Slăvirii Divinului, a Cărții, a Îmbrățișării și a sfătuirii cu Mama, așa de parcă ar vorbi cu Domnul, Raisa Plăieșu, prin cele 4 ore de Popas a reușit să creeze o nouă stare sufletească, în lipsa zgomotului urban plutind peste spectatori eterna pace, eminescienește vorbind.
Semnatară a 32 de cărți de poezii, cântece, psalmi și cugetări, Raisa Plăieșu crede sincer că „poezia purifică, fiind și spovedanie, și dragoste, și bunătate. În lucrările ei sufletul coboară în inimă și bate în ritmul de poem, care, însoțit de melodie, devine psalm, adică rugă-cântec-poem”, scria Nicolae Dabija.
La popasul menționat au venit să-i mulțumească Raisei Plăieșu oamenii dragi sufletului ei: Părintele-Profesor Octavian Moșin, Elena Dabija, șefa Centrului Academic Internațional „Mihai Eminescu”, Ștefan Sofronovici, poet și cercetător, Ludmila Sochircă, medic de profesie și scriitoare de vocație, Dumitru Mircea, romancier și redactor-șef al revistei „Roua stelară”, Veronica Simionica-Hasnaș, medic și poetă, Veronica Bucico, poetă și hermeneut literar, Geta Lipovanciuc, poetă și cantautoare, Tatiana Croitor, psiholog, poetă, președintele Asociației Ortodox-Creștine „Ascior” din România, Filiala Chișinău Nord, director adjunct al Centrului de Creație Orhei, Cristian Plăieșu, poet, artist foto, Nina Caraman, poetă și hermeneut literar, Cezar Caraman, elev, declamator, Vasile Fotescu, artist polivalent, Petru Hasnaș, poet, Svetlana Guranda, poetă, Petru Rotaru, poet, Constantin Cimpoieșu, poet, și subsemnatul.
Spre edificarea cititorului care nu cunoaște creația Raisei Plăieșu vom prezenta câteva cugetări, de toată frumusețea și eleganța artistică.
*** Sfarmă lanțul supărărilor și fii Iertare în zborul luminii vieții tale! Iar când vei obosi zburând, coboară și poposește în inima celui care te iubește.
***Cât de mult nu te vei ascunde și de propria-ți umbră, după multe dureri și suferințe, oricum Iubirea adevărată dacă există undeva pentru tine în această viață, te va căuta mereu, ca să plece cu tine și în veșnicie…
Nu o căuta, roagă-te și așteaptă să vină ea la tine, și atunci când vei înțelege că nu ești singur în astă lume vei spune: „Slavă Ție, Doamne!”.
***Ne lăudăm pe noi înșine, ne slăvim unii pe alții, iar pe Dumnezeu uităm să-l slăvim, dar toate împlinirile izvorăsc de la El.
***Casa părintească a Cărții este Biblioteca.
***Mâinile mele se bucură doar atunci când sunt cuprinse de căldura bunătății altor brațe, unde râurează mereu sângele credinței în Dumnezeu.
***Sfătuiesc cu mama, de parcă vorbesc cu Domnul.
***Cartea se coace în cuptorul sufletului scriitorului și, precum pâinea, se împarte, ca să guste fiecare din ea.
***Cânt pentru sufletele voastre, nu pentru ca să mă lăudați și să mă slăviți, ci ca să vă înălțați mai ușor la Domnul.
Pe parcursul întregului Popas, Raisa Plăieșu a recitat poezii, dar a și cântat, aducând slavă Tatălui, și Fiului, și Sfântului Duh, fără de care n-am fi fost nimic pe pământ.
Sau, altfel spus, am fi fost numai și numai nimic.
Traian Vasulcău, poet, diacon
* * *
RAISA PLĂIEȘU – SMERENIE ȘI LUMINĂ ÎN SLUJBA CUVÂNTULUI
La invitația distinsei scriitoare Raisa Plăieșu, am fost prezentă astăzi în templul cărții și a spiritului înalt – Centrul Academic Internațional „Mihai Eminescu” – pentru a sărbători creația dumneaei, care, asemenea unei flori din grădina Raiului, înflorește frumos, învăluită de lumină și mireasmă dumnezeiască. Evenimentul de suflet a fost moderat de iscusitul dirighuitor al Cuvântului, ilustrul scriitor și părinte diacon – Traian Vasilcău, alături de directoarea Centrului, distinsa doamnă – Elena Dabija. În cadrul acestui eveniment inedit, am avut fericita ocazie de a-i înmâna distinsei scriitoare – Raisa Plăieșu – Diploma de Slujire Limbii Române din partea societății culturale ,,Apollon – Romănia”, semnată de președintele societății, Excelența sa, George Călin și de președinta filialei ,,Apollon România” din Chișinău, distinsa scriitoare Angela Mândâcanu. Totodată, din partea membrilor cenaclului literar-creștin ,,Cuvântul” (pe care îl conduce cu succes deja de două decenii) – am oferit o felicitare / binecuvântare, ce a înnobilat un portret de suflet a scriitoarei.
Cuvântul rostit sau scris, atunci când izvorăște din inimă și e binecuvântat de har, poate mângâia, trezi, ridica, alina și uneori chiar mântui. Raisa Plăieșu nu este doar o scriitoare. Este o mărturisitoare, o purtătoare de lumină în vremuri când întunericul vrea să cuprindă și să domine ființa noastre. Pe paginile scrierior sale, se aude ecoul unei firi talentate, unei conștiințe treze, care nu a cedat în fața greutăților, a durerii și a nepăsării, dar cu multă credință în Dumnezeu, s-a ridicat smerită la înălțimea răbdării, bunătății și adevărului. Ea scrie cu mâna inimii și cu pana credinței. Fie că vorbește despre suferințele din vremuri de restriște, fie că zugrăvește chipuri sfințe sau destine de oameni simpli, Raisa Plăieșu rămâne fidelă unei misiuni tainice: aceea de a păstra trează memoria demnității noastre creștine și naționale. Pentru asta ea își duce cu multă bunătate și demnitate, povara călătorului pe aceest pământ. Cele mai multe ori, în scrisul său, descoperim tonul unei rugăciuni. Nu e întâmplător. Pentru că, în fond, fiecare pagină din cele 32 de cărți publicate de Raisa Plăieșu este un act de slujire: slujire limbii române, slujire credinței și adevărului, slujire a suferinței martirice prin care a trecut neamul nostru, slujire bunului Dumnezeu. Astfel, creația sa devine un Altar, iar Cuvântul – o lumânare aprinsă pentru toți cei ce-L iubesc și Îl slăvesc pe Dumnezeu.
Scrierile domniei sale așezate pe note muzicale, devin psalmi cântați cu sufletul de cântautoare – fiind străbătuți de jale și de speranță; de dor și de iertare. În ele regăsim nu doar o biografie literară, ci o viață întreagă slujită culturii și credinței. A scris cu lacrima unei fiice din neamul românesc, purtătoare de răni și suferință și în același timp, cu forte de vindecare prin cuvânt. Într-un veac tot mai grăbit și înstrăinat, în care oamenii aleargă mereu, dar uită unde și de ce, Cel de Sus, ne mai lasă, din când în când, câte o făclie vie. O ființă blândă, dar plină de tărie lăuntrică. Un suflet care nu strigă, ci șoptește – și prin acea șoaptă, atinge inimi. Recunoștință și plecăciune în fața unei asemenea făclii: o voce discretă, dar înălțătoare; un chip senin și plin de puterea credinței. Creația sa literară o descoperim ca pe o rugăciune prelungită. O candelă aprinsă la hotarul dintre durerea istoriei și nădejdea Învierii. Cărțile doamnei Raisa Plăieșu pentru adulți, dar și pentru copii, sunt scrise cu multă credință, smerenie, generozitate. Aici auzim strigăte la cer pline de evlavie, dor, pace, iubire de neam, de țară și de cel aproape. Vom auzi însăși vocea poporului și sufletului nostru de român.
Dar dincolo de opera sa, Raisa Plăieșu a fost și este o binecuvântare pentru ceilalți scriitori. Nu odată a întins mâna, a susținut, a încurajat, a promovat. Nu s-a sfiit să împartă din pâinea ei literară celor care abia pășeau în această lume a cuvântului. Am simțit acest lucru și eu, în mod personal, fiind unul dintre cei pe care i-a încurajat și susținut cu sinceră căldură și generozitate. Fiind alături de atâția poeți, prozatori, creatori în devenire, dar și oameni din preajmă, doamna Plăieșu a dovedit că harul nu e doar dar, ci și responsabilitate. Că poți fi slujitor al cuvântului, dar și înger păzitor pentru alți slujitori ai virtuților frumosului. Vă mulțumim pentru lumina din creația frumoasă! Iar eu, ca medic de profesie și scriitoare de vocație, vreau să Vă mulțumesc și pentru o carte deosebită și aproape de sufletul meu, recent apărută, dedicată unui eminent om din sistemul ocrotirii sănătății, profesor, chirurg renumit și doctor de la Dumnezeu – Alin Bour!
Fiecare sărbătoare de creație este o Liturgie a spiritului, iar astăzi, Cerul și Pământul s-au îmbrățișat prin cuvintele semănate cu jertfă, cu dor și cu credință. Dragă doamnă Raisa, nu V-ați lăudat niciodată cu faptele bune, dar ele V-au înveșmântat sufletul ca o dantelă de lumină. Nu ați cerut nimic de la lume, dar ați dăruit neîncetat: cuvânt, timp, susținere, dragoste, milă, mângâiere. Într-o epocă a egoismului, ați ales smerenia. Într-o lume a zgomotului, ați ales glasul blând. Într-o literatură ce uneori se clatină, ați fost ancoră în credință.
Să vă fie condeiul binecuvântat în continuare, iar pașii – luminați de iubirea Celui Preaînalt!
Ludmila Sochircă, medic de profesie, scriitoare de vocație, membru a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din Romănia (filiala Chișinău).
https://www.facebook.com/raisa.plaiesu
* * *
Onorată de invitație să fiu prezentă la un eveniment cultural inedit în cadrul Centrului academic „Mihai Eminescu”din Chișinău!
Alături de oameni de cultură, scriitori, medici, preoți, învățători am trăit bucuria frumoșilor ani plini de valoare a distinsei doamne Raisa Plăieșu !
Doamna Raisa Plăieșu o enciclopedie din care avem atâtea lucruri frumoase să le învățăm și să urmăm exemplu!
Un palmares impresionant în care ne-a sensibilizat fiecare strună a sufletului nostru!
Am trăit o duminică a sufletului și visului împlinit,o duminică cu oameni care îți înnobilează atât de frumos existența.
Iar eu sunt atât de binecuvântată de Dumnezeu să fiu alături de aceste personalități!
LA MULȚI ANI binecuvântați stimată doamnă Raisa Plăieșu!Ani plini de lumină și culoare, inspirație și oameni dragi mereu să vă fie aproape!
Cu respect, TATIANA CROITOR!
https://www.facebook.com/raisa.plaiesu
* * *
Dragilor!
Ieri, duminică, Centrul Academic Internațional ,,Mihai Eminescu” a găzduit încă un eveniment superb: ,,DOAMNE, SCRIU ȘI CÂNT CU DOR DE ȚARĂ, CU DRAG DE-A TA CREDINȚĂ…”, unde poeta Raisa Plăieșu a împărtășit bucuria venirii aici a celor 32 prunci literari, cu multă lume frumoasă și iubitoare de semeni.
S-a simțit o stare aparte, superbă, cu invitați deosebiți, însetați de poezie, de îmbrățișări și de hrană spirituală. S-a simțit prezența bunului Dumnezeu acolo, în acel lăcaș eminescian.
Alese mulțumiri distinsei scriitoare Raisa Plăieșu, pentru sublima Duminică a sufletului!
Mulțumiri Centrului Academic ,,Mihai Eminescu”, pentru calda găzduire, pentru bucuria de a fi împreună, în acest sălaș cultural de excepție! Mulțumiri infinite distinsului scriitor Traian Vasilcău, pentru cuvintele atât de aproape inimii, rostite cu drag fiecărui participant!
Reverență tuturor! Nesecate binecuvântări! Har și bucurii, distinsă Doamnă Raisa Plăieșu!
Investire supremă
Un om deschide uși de Paradis
Și tot un om mai poate pune lacăt;
Cum ochiul treaz deschide mintea-n vis,
Așa și cel dormind se pierde-n treacăt.
Un suflet nu se stinge niciodat’
Cum nu dispare soarele cel veșnic;
Iar vocea care cântă nepătat
Lumină e, sclipirea dintr-un sfeșnic.
Un pas, făcut spre ceruri, e un pod,
Precum o punte-i trecerea pe-aice;
Un gând curat, trimis și spre norod,
E lacrima-I, venind să te ridice.
Doar omu’-alege poarta: cea de Rai
Sau cea a suferințelor eterne;
Și,-optând să fie munte, nu doar scai,
Va fi întreaga boltă care cerne.
Un om nu va rămâne neplătit,
Căci aripa crescută ‘nalță zborul,
Precum trăirea-n tot ce ai iubit
Trecut ți-e și prezent, și viitorul.
Autor: Geta Lipovanciuc, poetă
https://www.facebook.com/georgeta.lipovanciuc
* * *
Sub semnul cuvântului și al luminii”
Eveniment literar de excepție dedicat scriitoarei și jurnalistei Raisa Plăieșu, membră a Uniunii Scriitorilor și Ziariștilor din Moldova.
Un eveniment care nu ar fi avut aceeași forță spirituală fără moderarea excepțională a domnului Traian Vasilcău omul credinței, al cuvântului binecuvântat și al flăcării de lumină eternă.
Mulțumiri alese și Centrului Academic Internațional „Mihai Eminescu” spațiu al spiritului și al valorii, pentru găzduirea acestei manifestări de suflet.
Cu profund respect și în duh creștinesc, personalități marcante din mediul literar, artistic și spiritual au vorbit cu afecțiune, bunăvoință și prețuire despre opera și activitatea Raisei Plăieșu.
Evenimentul a reunit oameni apropiați sufletului autoarei, care au transmis prin cuvânt și prezență căldura recunoașterii și admirației față de contribuția sa literară și culturală.
Printre cei care au rostit gânduri înălțătoare:
- Pr. prof. Octavian Moșin
- Elena Dabija, directoarea Centrului Academic „Mihai Eminescu”
- Ștefan Sofronovici, poet și cercetător
- Ludmila Sochircă, medic și scriitoare
- Dumitru Mircea, romancier, redactor-șef Roua stelară
- Veronica Simionica-Hasnaș, medic și poetă
- Veronica Bucico, poetă și hermeneut literar
- Geta Lipovanciuc, poetă și cantautoare
- Tatiana Croitor, psiholog, poetă, președinta „Ascior” Filiala Chișinău Nord
- Cristian Plăieșu, poet și artist fotograf
- Nina Caraman, poetă și hermeneut literar
- Cezar Caraman, elev și declamator
- Vasile Fotescu, artist polivalent
- Petru Hasnaș, Svetlana Guranda, Petru Rotaru, Constantin Cimpoieșu poeți cu har și profunzime
- și subsemnatul, în calitate de martor și părtaș la o seară de înaltă trăire culturală și sufletească.
Această întâlnire nu a fost doar o omagiere, ci un gest de recunoaștere a unei opere care merită păstrată în memoria colectivă prin lumina adevărului, a cuvântului frumos și a valorilor perene.
Cu recunoștință,
Caraman Nina, poetă
https://www.facebook.com/raisa.plaiesu
