La 22 decembrie Biserica noastră prăznuiește zămislirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu de către sfânta și dreapta Ana. Este o sărbătoare minunată, deși neobișnuită: pentru că se sărbătorește nici măcar un om, ci momentul apariției omului în pântecele mamei.
Și în același timp este o idee, un îndemn, o consolare pentru toți părinții.
Este despre adevărul de unde în genere apar copiii. Fiindcă ei nu se ivesc de la sine, copiii sunt dați părinților de către Dumnezeu Însuși. Despre aceasta în mod repetat și fără echivocuri ne-a vorbit sfântul ierarh Ioan Gură de Aur: „Puterea de a naște are un început de sus – de la Pronia lui Dumnezeu, și… pentru aceasta nu sunt suficiente nici firea femeii, nici conviețuirea cu soțul și nimic altceva.”
Este despre faptul că acea combinație de celule de circa un milimetru, combinație care nici pe departe nu seamnă cu omul – deja în primele zile după zămislire este un om. Or, embrionul a cărui ivire noi cu atâta bucurie o sărbătorim în această zi e deja viitoarea Maică a Domnului, este Cea despre Care Dumnezeu le-a vorbit lui Adam și Eva, Cea despre Care au profețit vechii prooroci, Cea pe Care lumea o aştepta de câteva mii de ani.
Și toate acestea, iarăși și iarăși, sunt despre faptul că deja din clipa zămislirii viața fiecărui copil este un dar neprețuit, despre adevărul că pentru această îngrămădire de celule pe care mulți nici nu o consideră om – că Dumnezeu are pentru ea un plan special.
Este despre ideea că sarcina constituie de fapt o sărbătoare.
Și toate cele menționate, fără doar și poate, sunt un motiv pentru a considera cea mai scurtă zi a anului și cea mai lungă noapte a lui, 22 decembrie – sărbătoarea femeilor însărcinate și în general sărbătoarea părinților. Așadar, felicitări tuturor părinților și mai ales celor care așteaptă nașterea unui prunc!
Ana Saprâkina
Revista online «Время быть вместе: Выпуск 34. Сердце сердцу весть подает»