În discursul său din 23 mai 2022, în cadrul Lecturilor educative internaționale ce se desfășoară în orașul Moscova, Sanctitatea Sa Patriarhul Chiril a subliniat importanța slujirii păstorești în spitale.
O sarcină importantă ce se află în fața noastră constă în faptul ca să putem vorbi despre mărturia Bisericii din societatea secularistă contemporană în condiții care nu întotdeauna sunt prielnice. Și una din mărturiile cele mai importante pe care Biserica trebuie să o utilizeze azi în deplină măsură este, fără îndoială, slujirea socială a Bisericii, adică săvârșirea faptelor de caritate. Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii. (In. 13:35). De aceea este vorba de fapte de milă, săvârșite nu din motive de disciplină intrabisericească, nu din pricina unor regulamente și statute, dar din porniri sincere și curate de a duce oamenilor bine, de a împărtăși cu alții posibilitățile, resursele proprii, de a fi tuturor toate […], ca, în orice chip, să mântuiesc pe unii. (1 Cor. 9:22).
Noi urmează să învățăm să răspundem la nevoile și durerea fiecărui om, în primul rând ale celor care se adresează după ajutor la Biserică, organizând servicii de voluntariat, de surori de caritate, deschizând centre de ajutorare a familiilor, protejând viața copiilor nenăscuți, returnând în societate pe cei fără de adăpost.
Pandemia a demonstrat cât de importantă este prezența slujitorilor altarului și a mirenilor- voluntari în spitale, inclusiv în „zonele roșii”. Bazându-ne pe experiența ultimilor ani, este necesar să subliniem importanța dezvoltării de mai departe a instituției capelanilor din spitale, adică prezența clerului nostru în instituțiile din domeniul ocrotirii sănătății. Deoarece anume acolo omul, trecând prin stresuri de natură fizică și psihică, suportând tulburări duhovnicești, iar uneori și frica de moarte, are nevoie, în primul rând, de susținere duhovnicească.
Folosindu-mă de situație, aș vrea să mai subliniez odată că activitatea duhovnicească în spitale, în special în rândul celor grav bolnavi care pierd speranța, prezintă o direcție extrem de importantă în lucrul nostru păstoresc. Nici nu mi se întoarce limba să numesc toate acestea – activitate socială, este în sensul direct al cuvântului un lucru păstoresc, duhovnicesc pe care îl întreprindem cu o parte anumită din societate care are nevoie extrem de mult de îndrumarea noastră duhovnicească.
Noi trebuie să învățăm să apărăm cu fermitate și consecutiv valorile noastre, plăzmuite de idealurile evanghelice, așa precum atitudinea față de Dumnezeu și atitudinea creștină față de semeni. Precum o persoană ortodoxă, fără a primi ajutor haric în Euharistie, se laicizează inevitabil, tot așa și Biserica, dacă nu duce mărturie prin fapte despre Hristos, se pomenește, fără doar și poate, în fața pericolului de a pierde credibilitatea în propovăduirea sa, deoarece caracterul convingător este legat în mod direct de fapte bune, săvârșite de Biserica.
Sursa: Patriarchia.ru