Trăim vremuri în care parcă însăși lumea ne dă de știre că ne apropiem de acele timpuri despre care Mântuitorul Iisus Hristos ne-a vorbit. Calamități tot mai puternice, războaie, suferință, dezbinare, teamă și neliniște se așază peste sufletul omenirii. Natura pare să suspine, iar omul, prins tot mai mult în alergarea după cele pământești, uită că viața sa adevărată nu se măsoară prin ceea ce adună, ci prin ceea ce păstrează în suflet. Nu știm când vor veni vremurile de apoi și nici nu ne este dat să cunoaștem ceasul lor. Dar fiecare încercare a lumii poate deveni pentru noi, pentru fiecare un semnal de trezire duhovnicească, o chemare de a se opri din goana vieții și de a se întreba: ce am făcut pentru sufletul meu? Sunt pregătit să mă întâlnesc cu Dumnezeu?
Cât încă mai avem timp, trebuie să ne întoarcem spre rugăciune, spre credință, spre iubire și spre lumina Cuvântului lui Dumnezeu. Să ne adunăm sufletele în întâlniri de cuget și de credință, în biserici, cenacluri și alte întruniri ziditoare, unde cuvântul bun poate aprinde o lumină într-o inimă obosită și poate trezi un cuget adormit.
Poate că cel mai mare semn al vremurilor nu este doar ceea ce se întâmplă în lume, ci răcirea sufletului omului. De aceea, înainte de a ne teme de sfârșitul lumii, să ne temem de sfârșitul iubirii din noi. Și înainte de a întreba cât timp mai are lumea, să ne întrebăm cât timp mai avem noi pentru a ne salva sufletul.
Cenaclul literar-creștin „Cuvântul” încearcă prin toate tentativele sale de activități să bată la ușa sufletelor oamenilor ca să reverse lumina adevărată a lui Iisus Hristos, să le amintească că atâta timp cât mai avem trebuie să ne rugăm, să avem grijă mereu de suflet.
Cu aleasă recunoștință aș vrea să mulțumesc tuturor poeților și iubitorilor de cuvânt care au participat la ședința Cenaclului literar-creștin „Cuvântul” din 6 septembrie, curent, la Biblioteca Publică „Onisifor Ghibu”din Chișinău, ședință desfășurată sub o temă profundă și mereu actuală: „Ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul?”
Prin poezie, reflecții și cuvinte venite din inimă fiecare dintre poeți, profesori, studenți, elervii prezenți au adus lumină, credință și adevăr în această întâlnire: Valentin ASTAFI, Raisa Plăieșu, Vasile DABIJA, Veronica SIMIONICA HASNAȘ, Ludmila SOCHIRCĂ, Cristian PLĂIEȘU, Petru HASNAȘ, Denisa PARASCHIV, Vasile FOTESCU, Maria MEȘINĂ, Veronica NICA, Maria DABIJA, Emilia MARANDIUC.
Recitalul de poezie creștină a fost susținut și de membrii Cenaclului literar-creștin „Lumină din lumină”, Liceul Teoretic „Principesa Natalia Dadiani”, or. Chișinău.
Am vorbit despre suflet, despre rostul vieții, despre valorile care nu se cumpără cu bani și despre ceea ce rămâne veșnic în om.
Un moment deosebit al întâlnirii a fost lansarea cărții de publicistică „Dorul de casă” de Vasile Dabija, o carte care ne amintește cât de adânci sunt rădăcinile omului și cât de puternic poate fi dorul de locul în care ne-am născut, de casă, de neam și de oamenii dragi. Vă mulțumesc tuturor pentru prezență, pentru cuvântul rostit cu suflet, pentru emoție și pentru că, prin creația dumneavoastră, păstrați vie lumina poeziei și a credinței.
Să ne ajute Dumnezeu ca, în alergarea noastră prin această lume, să nu uităm niciodată drumul spre suflet!
Raisa Plăieșu,
pentru Traditia.md