Adresându-se către creștinii din capitala de nord a Moldovei, arhiepiscopul de Bălți și Fălești Marchel menționează caracterul schismatic al organizației „Mitropolia Basarabiei” și respinge pretențiile reprezentanților ei la patromoniul bisericesc creat prin nevoința și mijloacele bănești ale enoriașilor moldoveni.
Moldovenilor, vă zic așa, treziți-vă! Cercetați-vă, fiți într-un fel mai precauți.
Dar să revenim la emisiunia TV, unde capul „Mitropoliei Basarabiei”, acestei structuri schizmatice, pune în capul listei intereselor, ale pretențiilor lor patrimoniale – la patrimoniul care aparține la moment poporului moldovenesc, zidit și îngrijit cu truda, cu ruga și cu banii moldovenilor, adică a părinților mei și ai tăi, a buneielor mei și a tăi – în capul acestei liste stă, paradoxal, dar stă orașul Bălți.
Asta pentru că în Bălți este palatul episcopal și Catedrala „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, biserica „Sfânta Parascheva” și încă alte multe edificii construite în timpul când Moldova, atunci Basarabia era stăpânită de români – construite sub diriguirea vrednicului de pomenire arhiereul de atunci al Bisericii Ortodoxe Române, Dumnezeu să-l odihnească, episcopul Visarion Puiu. Dar și pentru că la Chișinău, spre exemplu, ei, „Mitropolia Basarabiei”, au mai multe reprezentanțe, parohii și nu numai parohii. La Bălți, însă, lucrurile stau puțin mai altfel. Și, iată, în sensul acesta, ei arată mare interes față de patrimoniul bisericesc bălțean.
Și eu mă adresez către pământenei mei, către concetățenii, către bălțenei mei. Mă adresez:
– Voi vreți ca patrimoniul bisericesc din orașul Bălți să fie stăpânit de „Mitropolia Basarabiei”?!
Știind bine dispoziția bălțanilor, vreau să răspund eu în locul lor, aproape în unanimitate, unanim cu întreg Bălțul, cu mici abateri:
– „Nu! Nu vrem! Nu dorim!”
Mai mult ca atât, nu cu puțină satisfacție sufletească și nu numai sufletească vreau să vă anunț că absolut toate bisericile din pământul Republicii Moldova, toate sfintele lăcașe și nu numai din Bălți, au fost construite cu munca, cu ruga și cu banul nostru. Nu venit din afara țării, ci lucrat de noi, de moldovenii și înveșnicit în zidurile bisericești.
Iată ce ne spune chiar însuși cel vrednic de pomenire și pomenit de noi astăzi, episcopul Visarion Puiu, la sfințirea Catedralei „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, la 3 iunie 1935, la sfințirea la care a participat cu prezența, cred și cu rugăciunea, Maria Sa regele României Carol al II-lea. „Sire, așa se adresează episcopul Visarion Puiu către Maria Sa, catedrala aceasta, la a cărei întemeiere ați binevoit a adăuga atunci sărbătorește, ca și astăzi de altfel, prezența Maiestății Voastre, alături de Damian, Patriarhul Ierusalimului, acum este gata. Regretăm numai că întru zidirea ei nu am avut sprijinul cuvenit din partea cărmuirii centrale a țării, precum, de asemenea, nici a factorilor locali. A fost însă, să vede, voia bunului nostru Dumnezeu ca atât această catedrală din Bălți „Constantin și Elena”, cum și toată așezarea reînființatei Episcopii a Hotinului cu reședința arhireului în Bălți, să se realizeze, să se ridice, să reînvieze prin râvna clerului și îndeosebi cu sprijinul țăranilor acestei eparhii, și acest lucru ne mângâie infinit.”
Iată cine sunt ctitorii sfintelor lăcașe și nu rătăcicii ăștia din „Mitropolia Basarabiei” care vor acum să le stăpânească, ca până la urmă să ne dea voie să le îngrijim, să ștergem colbul pentru o plată simbolică numită arendă. Ei nu sunt capabili nu că să le stăpânească, nu că să le poate de grijă. Ei nu sunt capabili de nimic, măcar pentru faptul că sunt lipsiți de harul preoțesc, deși ei au bărbi lungi și cruce la piept.
Bălțănelor, vă îndemn la rugăciune, la mobilizare ducovnicească, să ne apărăm ctitoria bunieilor noștri! La ea râvnesc cei care nimic sfânt nu au. Da, da, da, nimic nu au sfânt, pentru că dacă ar avea cât de cât frică de Dumnezeu, nu dezbinau biserica lui Hristos, nu bătjocoreau Biserica cea sfântă și mântuitoare pentru noi.
Amintiți-vă, ei au venit pe nepoftite, pe nechemate și în 1918, punând mitraliere în fața Sfatului Țării. Apoi s-au dus, fiind siliți să se ducă, în 1940 și neuitând să ne mai ia ceea ce le plăcea lor mai mult, pe care noi l-am procuram. Apoi ei au venit cu baionetele nemțești în 1941. Apoi, iarăși, pe nechemate au venit în 1992 și au născut pruncul mort numit „Mitropolia Basarabiei”.
Le adresez câteva întrebări acestora în prezența voastră, stimați bălțeni:
– Voi, cei din „Mitropolia Basarabiei”, de ce ați venit în țara noastră? În Biserica Ortodoxă din Moldova, care activează canonic în pământurile acestea ale noastre?! De ce ați venit peste noapte și ați inventat peste noapte o altă așa-zisă biserică – „Mitropolia Basarabiei”?
Dacă Biserica Ortodoxă din Moldova păstorea acest popor creștin, aici se predica și se predică Cuvântul lui Dumnezeu, aici era și este structură bisericească cu arhierei și preoți canonici, aici decurgea o viață monotonă, liniștită, o viață liturgică între creștini, o viață bisericească – de ce ați dat peste hotar și ați stricat toate aceste lucruri care ne aduceau o liniște sufletească?
Sau poate voi, venind, ați propus o altă învățătură? Sau poate voi, venind, predicați un alt Hristos decât cel pe care îl predicăm noi? Nu? Dacă nu o altă învățătură și nu alt Hristos, atunci de ce încercați să o schimbați? De ce credeți că voi o veți face mai bine decât noi?
De ce încălcați legile lui Dumnezeu și această a voastră bazaconie încercați să o numiți „activitate păstorească”? De ce pășiți hotarul sfintelor canoane și dezbinați Biserica Ortodoxă din Moldova? Mare osândă vă asumați!