Privesc la lumea aglomerată din stradă ce ca niște furnici roiește în ultimile zile din Postul Mare. Aleargă în toate părțile fiecare cu sacoșe, genți pline de cumpărături. Evident că se pregătesc de Paști. Și e ora de seară, când lumea ar trebui să asiste la vecerniile în ultimile zile de post din Săptămâna Mare. Dar de ce să se ducă, căci nu au nevoie de Dumnezeu, ci mai mult de cumpărături, considerând că ele sunt principalul la sărbătoarea de Paști.
Că așa s-au învățat oamenii noștri, în ajun de Paști, să-și cumpere cele mai frumoase haine, să pregătească fel de fel de mâncăruri, să facă mese încărcate cu cele mai alese bucate, ca ochii invitaților când vor veni să aibă de la ce a se mira de cele văzute și apoi gura să mânânce, apoi să se laude ce-a mâncat și tot așa mai departe…
Și apoi mai vine și Sărbătoarea de Blajini, unde trebuie să mai cumpere cele mai scumpe pomene ca să fie în „rând cu lumea”, că dă, mă rog, trebuie să-și deie unul altuia de pomană ca să fie mulțumiți unul față de altul, că Doamne ferește să nu-și „scoată ochii” și să se vorbească de rău. Și ce-i săraci să-i privească în cimitir dintr-o parte cu ochi triști, să aștepte mult până le va da cineva ceva de pomană…
Mă întreb, oare așa trebuie să ne pregătim de Paști? Și în felul acesta se repetă în fiece an, tot punându-se accentul și prețul pe acțiunile materiale, dar nu pe cele spirituale.
În ziua de Paști, Dumnezeu vrea să ne vadă nu cu mesele încărcărcate de mâncăruri, ci cu cugetul încărcat de gânduri și fapte frumoase, cu cele mai alese virtuți creștine și să respectăm cele zece porunci ale Domnului. Vrea să ne vadă luminați în toate, purtând în suflet adevărata credință în Dumnezeu, smeriți și cumpătați, răbdători și buni la suflet, cu iubire mare de aproapele nostru. Și atunci ce fel de mărturisiri fac creștinii noștri sub epitrahilul duhovnicului și cum respectăm Sfintele Taine primite în Postul Mare, dacă tot ei, creștini, mărturisesc una și fac alta prin viață și repetă aceleași păcate ani de-a rândul?
Se mai întâmplă de multe ori chiar și atunci când intri în casa unui om și pe perete nu vezi nici o icoană, nici urmă de candelă sau vreo carte de rugăciuni, vezi doar luxuri fel de fel, cele mai frumoase tablouri, coperți de cărți dintre cele mai frumoase, care nu sunt răsfoite și citite de nimeni.
Învierea Domnului este cel mai important moment al calendarului religios și punctul fudamental pe care se sprijină credința creștină. Învierea concentrează speranțele și năzuința umană spre depășirea limitelor și situațiilor care par de neînvins. Săbătoarea de Paști este ziua, pe care o simțim intens, grație vălorii ei spirituale și care ne face să trăim clipe de bucurie și pace interioară.
Raisa Plăieșu, pentru Traditia.md