Suntem mereu în căutare de liniște sufletească… Prognozele timpului apocaliptic deranjază sufletul uman prin: căldura globală, pandemie, război, secetă, diferite calamități naturale etc. Apogeul păcatelor trage alarma prin clopotul bisericilor și toaca mănăstirilor, preîntâmpinându-l pe om că trebuie să-și reformeze conștiința prin credință.
Omul liniștit nu se îmbolnăvește, pe când omul neliniștit suferă de inimă, dureri de cap, de neputință. Omul contemporan suferă foarte des de depresie! Această stare diavolească este lipsa liniștii minții și a inimii. Inima lui nu se smerește, nici nu se roagă și în rezultat este agitată, neordonată, tulburată, angoasă și închisă. O inimă care nu are liniște, nu găsește nici un motiv de bucurie și recunoștință. Doar omul care are liniște sufletească, se poate bucura de picătura de ploaie la fel ca și de salariul lunar.
Inelușele lanțului de boli îl sugrumă pe cel care a păcătuit prin: umilință, viclenie, iubirea de arginți, mințire, bogăție, violență, alergarea prin lume după bani și altele. El nu și-a dat seama niciodată că pe urma acestor fapte rele va pătimi extrem de mult, că va plăti pentru faptele sale în viața lui de pe pământ.
„Cel care pregăteşte un rău altuia şi-l pregăteşte lui însuşi,” spune Publilius Syrus. Sau Bartolomeu Anania ne atenționează: „Fiule, să nu te apuce sfatul cel rău al celui ce părăseşte învăţătura tinereţilor şi uită făgăduinţa lui Dumnezeu; că acela şi-a pus casa în vecinătatea morţii, iar cărările lui cu muritorii merg pe lângă iad.”
Se mai întâmplă de multe ori când sunt căi de viață care i se par omului drepte, dar capătul lor cată spre fundul iadului. Astfel de oameni îi infectează și pe alții și îi duc în eroare poate o viață întreagă. Astfel de cazuri pot avea loc în diferite familii, în colective de muncă, între prieteni… Doar unul mai curajos dintre oameni dacă iar spune adevărul verde în ochi, precum că nu gândește corect, că-i duce și pe alții în eroare, ar fi să-l oprească, să-i stopeze mersul greșit al vieții, într-un cuvânt, să-i lumineze cugetul vieții.
Și totuși mereu suntem în căutare de liniște sufletească pe care vrem s-o dobândim cu orice preț – numai s-o dobândim. Mulți se plâng că n-o găsesc, că mereu sunt în depresie cu avalanșa de probleme ale vieții, robi ai propriilor idei materiale pe care și l-au fixat de multă vreme că trebuie să le împlinească, că așa diavolul, fără ca dânșii s-o conștientizeze, tot le șoptește: să facă una, alta… până la bătrânețe.
Și doar atunci, când omul îi disperat, când are o mare durere sufletească sau se îmbolnăvește, numai atunci își amintește de Dumnezeu și vine în casa Domnului, căci atunci înțelege că numai la Dumnezeu poate găsi liniștea sufletească.
În vremuri nesigure cum poţi avea pace în suflet? Cum poţi să nu fii frământat de griji şi de nelinişte? Lumea aceasta în care trăim este măcinată de lupte, de violenţă – în familie şi în afara ei –, de suferinţă, de durere, de tristeţe… Dar oare avem unde să găsim stabilitate indiferent ce se întâmplă în lume sau în viaţa noastră? Putem privi spre viitor cu speranţă, oricare ar fi împrejurările din viaţa noastră şi din lume? Și unii se întreabă, de ce toate acestea se întâmplă?…
Spre deosebire de noi, Dumnezeu ştie ce se va întâmpla mâine, săptămâna următoare, în anul următor, în deceniul care urmează. Iisus Hristos spune: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața!”
Identificarea vieții, a existenței proprii cu o Cale, cu un drum de străbătut, ceea ce presupune o sarcină de îndeplinit, o misiune, așa cum drumul pe care ne aflăm trebuie parcurs spre a ajunge la destinație, e specifică oricărei abordări responsabile a omului. Adevărul sunt vorbele pe care le rostim fiecare dintre noi și a cunoaște adevărul este o dorință mai puternică decât toate. Dacă vrem să definim viața, cred ca cel mai bine ar fi să apelăm la cuvintele Fericitului Augustin referitoare la timp: „Dacă mă întrebi, nu știu ce este, dar dacă nu mă intrebi, stiu.”
Dumnezeu ştie ce se va întâmpla în mileniul în care am intrat. Dar mai important este că ştie ce se va întâmpla în viaţa ta peste cinci minute, mâine, săptămâna viitoare şi până la sfârşitul vieţii tale pe acest pământ. Şi mai important chiar decât acest lucru este ca tu să ştii că va fi alături de tine în clipa când se va întâmpla… dacă ai hotărât să-L chemi în viaţa ta. El ne spune că poate fi adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi.
Psalmul 90 este o rugăciune a Proorocului David, care are o putere foarte mare împotriva duhurilor celor rele. În stilul său poetic regele David ne arată cât de mare este apărarea lui Dumnezeu față de cei care nădăjduiesc în ajutorul Lui.
Din aceste verseturi înțelegem credința profundă pe care omul trebuie să o aibă în Dumnezeu, indiferent de necazurile prin care îi este dat să treacă. Relele din viața noastră sunt fie o consecință a păcatelor, fie o cercare a credinței și a răbdării noastre.
Într-un alt psalm (124:1) se spune că „…cei ce se încred în Domnul sunt ca Muntele Sionului”, adică tari și de neclintit. Nu se vor clătina în veac cel ce locuiește întru acoperământul Dumnezeului cerului, adică în biserica cea vie a Mântuitorului Hristos. Dumnezeu îi ocrotește pe cei care scapă la limanul cel mântuitor al Bisericii.
Raisa Plăieșu
pentru „Tradiția”